SC Apă Canal SA s-a văzut nevoită să oprească în cursul zilei de ieri furnizarea apei, datorită condiţiilor meteo nefavorabile şi a debitului foarte scăzut al Dunării. Ca urmare a acestor fenomene meteo s-a format gheaţă pe cursul fluviului, ceea ce a generat blocarea Prizei Dunării, iar Uzina de Apă nr.2 funcţiona în regim de urgenţă, fapt ce a dus ca o bună parte din Galaţi să aibă de suferit.
În prezent Apă Canal asigură necesarul de apă din două surse: sursa de suprafaţă (priza de captare din fluviul Dunărea, amonte de râul Siret) şi sursa subterană (constituită din cele două surse de captare dispuse la aproximativ 70 km de Galaţi - Vadu Roşca şi Salcia Lieşti). Ponderea pentru cele două surse este de aproximativ 10% sursă subterană (Vadu Roşca, Salcia Lieşti) şi 90% sursă de suprafaţă, adică din Dunăre. Apă Canal stochează apă pentru situaţii neprevăzute în rezervoarele din staţiile de prelucrare şi staţiile de pompare: staţia de tratare şi pompare Uzina de Apă nr. 2 - capacitate maximă de stocare de 34.000 mc; staţia de repompare Turnu - capacitate maximă de stocare de 4.000 mc; staţia de repompare Fileşti - capacitate maximă de stocare de 27.000 mc.
Se pare că autorităţile locale nu au luat în calcul şi îngheţul, factor care duce la blocarea apelor de suprafaţă. Vă reaminitm că într-un raport de anul trecut înaintat prefectului se făcea referire la un risc legat de Priza de Apă de la Dunăre, dar acolo se făcea vorbire doar de faptul că cea mai mare sursă de captare a apei este asigurată de un furnizor privat, în speţă de ArcelorMittal, fapt ce poate duce în viitor la o situaţie de criză. Ştim că planează oricând riscul ca ArcelorMittal să mărească preţul la apă, ştim că există un risc în situaţie de secetă, ba chiar am citit în raport de „situaţia producerii unor poluări accidentale pe fluviul Dunărea, care ar elimina temporar posibilitatea folosirii sursei de suprafaţă”. Nu s-a vorbit de un risc de îngheţ, dar bănuim că ceea ce e valabil pentru secetă sau poluare chimică e valabil şi în caz de îngheţ... sau relativ valabil. Oricum, de la specialiştii Apă Canal am aflat că debitul de aproximativ 13.300 m.c./ 24h prelevat din sursa de adâncime poate asigura aproximativ 45-50 litri de apă pentru fiecare persoană din municipiul Galaţi, cu aplicarea, bineînţeles a programului de restricţii în distribuirea apei potabile.
Ar mai trebui, poate, să vorbim din nou de faptul că anul trecut, în vară, s-a închis definitiv Uzina de Apă nr. 1. E drept că nu ne-ar fi ajutat încă o uzină de apă în situaţia de faţă (aşa spun specialiştii, deci îi credem pe cuvânt, pentru că noi nu ne pricepem) dar nu putem să nu observăm, încă o dată, că deciziile care îi privesc pe gălăţeni se iau într-un cerc restrâns şi nu se explică populaţiei ce se face, de ce şi cu ce efecte, ca să nu se creeze panică.
Natura ne-a arătat ce poate ea, dar şi ce (nu) pot mai-marii oraşului
Oamenii înţeleg că natura îşi poate face mendrele, că e firesc să se întâmple să îngheţe Dunărea, dar... parcă n-am auzit pe nimeni de la Prefectură, Apă Canal, Primărie, Apaterm sau, de ce nu, din Consiliul Local, care să fi spus, în momentul în care s-a dat atenţionarea de ger, că trebuie să fim prevăzători, să ne facem rezerve de apă, pentru că există pericolul să nu mai putem capta din Dunăre. Ieri, unii se dădeau implicaţi trup şi suflet cauzei, alţii pur şi simplu... se dădeau la fund, cum s-ar zice. Astăzi, şi poate o bună vreme de acum încolo, alţii se vor da rotunzi, speculând politic necazul gălăţenilor. Tuturor ar trebui să le fie ruşine.
Nu mai aşteptăm un semn de grijă din partea autorităţilor şi, pentru binele lor, îi sfătuim pe concitadinii noştri să-şi facă provizii de apă, fără a exagera, şi să se aprovizioneze cu surse alternative de lumină, să fie acolo... pentru că Electrica ne dă „şuturi” de luni de zile şi deja de săptămâna trecută au început penele de curent motivate de ger. De fapt... gălăţenii ştiu ei mai bine cum să se gospdărească. Mult mai bine decât cei care îi conduc.
