Elevii şi profesorii au sărbătorit, săptămâna trecută, Zilele Educaţiei Nonformale, prin activităţi organizate la nivel naţional. Mulţi dintre profesorii care introduc la oră educaţia nonformală, măcar 10 minute, spun că dă rezultate bune şi că elevii au luat, la examene de la sfârşitul anului trecut, note mari pentru că au învăţat de plăcere. Ce înseamnă acest tip de educaţie? Profesorul introduce, în metoda de predare şi un alt mod de a oferi informaţiile: mici concursuri, joculeţe, şi alte lucruri care îi pot atrage pe copii.
Au fost organizate şi la Galaţi astfel de activităţi. Prin joc, tinerii şi cadrele didactice de la mai multe licee, au învăţat că profesorul poate fi şi altfel decât un „suveran la ora lui”, care taie, spânzură, şi care nu acceptă refuzuri. În învăţământul românesc nu este adoptată această idee – de a rupe bariera, în limitele acceptate, între profesor şi elev. Cel care pune nota este cel care face legea.
După dezastrul de la examenul de bacalaureat de anul acesta, majoritatea părinţilor şi a elevilor au arătat cu degetul spre profesori, care nu ştiu să predea. Au spus că metodele sunt învechite şi că, în ziua de azi, elevul trebuie să fie atras, pentru a învăţa cu uşurinţă şi nu mecanic, pentru că ei nu sunt roboţi, să asimileze uşor o cantitate foarte mare de informaţie. Cred că, pentru a fi profesor în adevăratul sens al cuvântului, îţi trebuie mai mult decât o facultate într-un anumit domeniu. Trebuie să iubeşti copiii şi să îi cunoşti pe ei şi pe fiecare etapă a vârstei lor, pentru a şti cum să te porţi la oră. Din cele peste zece discipline care sunt într-un orar, e drept, nu ne putem aştepta ca fiecare profesor care intră pe uşă să fie pe placul clasei. Dar acesta se poate face plăcut şi apoi volumul de informaţie e asimilat mult mai uşor. Nu toţi elevii sunt de nota 10, dar pot arăta că îşi dau silinţa, iar în zilele noastre este lucru mare acest aspect. Bineînţeles, sunt şi copii cu care nu se poate nimeni înţelege şi niciun profesor din lume nu îl poate face să deschidă cartea chiar şi cu o noapte înainte de examen.
Această sesiune la care au luat parte elevii şi cadrele didactice a fost organizată la începutul acestui an şcolar, ca totul să meargă strună şi la examene să nu mai plângă nimeni. Mulţi au fost foarte încântaţi de ceea ce au învăţat şi au promis că vor introduce la oră şi acest tip de educaţie. Pe principiul „poate aşa va merge”. Pentru a şti cum să se poarte cu tânărul din bancă, profesorul trebuie să se pună în locul lui, iar abordarea va fi alta şi, foarte posibil, va da roade.
