La vie en rose e puţin spus atunci când îi auzi pe guvernanţi vorbind despre cum percep ei nivelul de trai al populaţiei din România. Ca dovadă, l-am auzit cu toţii pe Victor Ponta care se lăuda mai zilele trecute pe la congresul ăla al socialiştilor europeni că el a demonstrat conservatoriştilor ăia nemţi că se poate ieşi din criză fără tăieri salariale şi fără să te atingi de pensiile oamenilor, ca să nu mai vorbim despre măsurile de austeritate cerute de Angela Merkel şi alţi acoliţi de-ai ei. Nu zice nimeni, domnule Ponta, că nu aţi pus la loc o parte din banii luaţi din salariile şi pensiile oamenilor de mititelul ăla de Boc, numai că asta nu înseamnă că am şi ieşit din criză, aşa că nu prea văd ce aţi demonstrat europenilor ăia conservatorişti. Nu de alta, dar mai e oleacă şi vine iarna şi bag sama că subvenţiile la căldură sunt ori subţirele rău de tot, ori, prin unele judeţe, inexistente. Preţul la gigacalorie se anunţă umflat încă de pe acum, ca şi celelalte preţuri la utilităţi, ceea ce numai la viaţă în roz nu ne va conduce pe noi, plătitorii de taxe. Ca să nu mai vorbim că preţul uleiului rafinat de floarea soarelui a sărit deja de 8 lei per litru, vin scumpiri şi la mai toate alimentele de bază, aşa că nu văd, domnule Ponta, ce fel de bine vedeţi dumneavoastră de acolo de sus, din biroul primului ministru. Mare bucurie pentru mămicile cărora le-aţi dat înapoi cei 85 la sută din salariul pe care-l aveau pentru creşterea copilului, dar nu uitaţi că mai sunt şi multe mămici care n-au lucrat nicăieri înainte de a naşte şi asta nu că n-ar fi vrut ci pentru că societatea noastră, de cele mai multe ori, nu le-a putut asigura un loc de muncă, aşa trebuie să-şi crească un copil cu amărâta aia de sumă de 200 de lei. Chiar auzeam ieri o mămică povestind alteia că o costă laptele praf câteva milioane de lei vechi pe lună, că o pereche de pantofi pentru ăla micu' o costă în jur de 30 până la 60 de lei, o banală suzetă 20 de lei şi aşa mai departe, iar pentru a-i face nu ştiu ce vaccin obligatoriu, a trebuit să plătească 270 de lei. Ei, ce zic oare guvernanţii de toate astea atunci când afirmă că au făcut şi au dres şi că demonstrează ei europenilor cum se iese din criză? Păi nu prea zic nimic, se fac că plouă, se plimbă importanţi pe holurile instituţiilor în care activează şi atunci când ies prin lume, adică dincolo de hotarele României, unde nu-i mai crede nimeni, s-apucă să se laude cu atâta convingere că au ajuns să-i prostească şi pe alde Barroso şi pe Merkel şi pe mai toţi ăia din Consiliul Uniunii Europene că românul trăieşte bine sau mai bine de când au preluat ei guvernarea. Până una-alta, nu am auzit încă de la domnul Ponta ce propune dumnealui în locul măsurilor de austeritate şi al tăierilor salariale, că una e să spui că se poate şi alta e să se poată.
