„Partidul, Ceauşescu, Româniiia...”. Aşa îmi cântă un cântecel din momentele horor ale adolescenţei noastre. Refrenul revine, leit-motiv, la 20 de ani după ce visele mi s-au spulberat, naivitatea a plecat agale, săpând multă durere în sufletul ce n-a îmbătrânit nicio secundă, ci e doar acoperit de răni numeroase, unele supurânde, ce lasă cu greu zâmbetul să reînflorească pe buzele şi în ochii care, cumva, mai găsesc totuşi forţa să sclipească.
Cu siguranţă, acum avem un nou guvern. Este condus de un spion, înconjurat de câteva personaje recunoscute profesional, dar şi mai mult de o serie de ... hai să îi denumim generic, răsfăţându-i, cu apelativul... Lăchiţă. Provine, nu aşa cum ar crede unii, de la sensul adjectivului „fraier” căruia îi este similar acel „Lache”, ci de la substantivul „lacheu”. Căci ei cară în continuare servieta câte unei ţiitori, ori a unui „greu” cu trecut tenebros. Nu facultatea făcută mai târziu e o problemă, ci să fi făcut „sport” la privată şi să te nimereşti ministru pe la Economii... La polul opus se situează „învăţătoarea” de la Muncă. Cele ’jdemii de diplome pe care le-a adunat individa cu roaba arată tendinţa încercării de adaptabilitate a celor care au constatat, finalizându-şi studiile superioare că nu le ajută la nimic. Piaţa muncii nu le-a oferit norocul de a profesa în domeniul pentru care s-au pregătit. Din disperare au pornit spre polispecializări la normă, doar-doar îşi vor găsi locul pe undeva. Ş-apoi mai prindeau bine şi dacă erau concedieri. Ca un magician, colecţionarul de diplome cumpărate, căci să-mi zică mie Mutu că poate un om normal la cap, adult, cu job şi alte angajamente luate să îşi însuşească temeinic, pe parcursul unui an, materia studiată la trei tipuri de mastere diferite, la care se mai adaugă nu ştiu ce altă facultate. E clar că o asemenea creatură şi-a obţinut diplomele prin modalităţi dubioase, şi chiar pot afirma cu tărie, ilegale.
Deci vor fi plecat iubitorii de „branconaj” care au gestionat dezastrul gerului, anunţând că ţara va rememora „albul 52” (nu am reţinut cu exactitate anul, fiindcă pe vremea aceea nu mă aflam pe acest pământ, în această formă). Măsura fabricării dezastrului alb venise ca soluţie la protestele mulţimilor de zbierători ieşiţi pe strâzi, să afurisească puterea. Aşa cum apreciam şi cu două săptămâni în urmă, în editorialul „Piua de omăt!”, condiţiile meteo reprezentaseră prilejul excelent de respiro, prin care „branconajiştul” de la interne să bage ţara în gheţuri. Bine, bine, ziceţi-mi „Paranoico!”. Accept. Dar nu vă pare straniu cât de multe drumuri şi localităţi au cam rămas strategic printre troiene, iar cei care n-au avut norocul să se afle la gura sobei au mai reuşit să şi crape? Asta ne ajută să ne mai apropiem niţeluş de cifrele afişate de cel mai inexact recensământ organizat în România ultimilor zeci de ani.
De ce am sentimentul de deja-vu? Ungureanu nu siluieşte limba română, precum nărodul care dădea ordine la Interne. Are un discurs de tânăr UTC-ist, care ştie să stea drept şi să prezinte onorul. Alung nălucile trecutului, dar nu am cum opri refrenele: „Partidul, Ceauşescu, Româniiia...”. PSD nu a votat, dar micul Ponta a dat binecuvântarea noului guvern marionetă. E limpede, Ungureanu a negociat cu dosarele pe masă cu toţi. Minorităţile au dat votul şi s-au făcut că sprijină cauza norodului, cerând să se mai arunce o altă... sută de lei spre gloatele flămânde... Mizeria e peste tot. Curăţaţi-vă!
Cu siguranţă, acum avem un nou guvern. Este condus de un spion, înconjurat de câteva personaje recunoscute profesional, dar şi mai mult de o serie de ... hai să îi denumim generic, răsfăţându-i, cu apelativul... Lăchiţă. Provine, nu aşa cum ar crede unii, de la sensul adjectivului „fraier” căruia îi este similar acel „Lache”, ci de la substantivul „lacheu”. Căci ei cară în continuare servieta câte unei ţiitori, ori a unui „greu” cu trecut tenebros. Nu facultatea făcută mai târziu e o problemă, ci să fi făcut „sport” la privată şi să te nimereşti ministru pe la Economii... La polul opus se situează „învăţătoarea” de la Muncă. Cele ’jdemii de diplome pe care le-a adunat individa cu roaba arată tendinţa încercării de adaptabilitate a celor care au constatat, finalizându-şi studiile superioare că nu le ajută la nimic. Piaţa muncii nu le-a oferit norocul de a profesa în domeniul pentru care s-au pregătit. Din disperare au pornit spre polispecializări la normă, doar-doar îşi vor găsi locul pe undeva. Ş-apoi mai prindeau bine şi dacă erau concedieri. Ca un magician, colecţionarul de diplome cumpărate, căci să-mi zică mie Mutu că poate un om normal la cap, adult, cu job şi alte angajamente luate să îşi însuşească temeinic, pe parcursul unui an, materia studiată la trei tipuri de mastere diferite, la care se mai adaugă nu ştiu ce altă facultate. E clar că o asemenea creatură şi-a obţinut diplomele prin modalităţi dubioase, şi chiar pot afirma cu tărie, ilegale.
Deci vor fi plecat iubitorii de „branconaj” care au gestionat dezastrul gerului, anunţând că ţara va rememora „albul 52” (nu am reţinut cu exactitate anul, fiindcă pe vremea aceea nu mă aflam pe acest pământ, în această formă). Măsura fabricării dezastrului alb venise ca soluţie la protestele mulţimilor de zbierători ieşiţi pe strâzi, să afurisească puterea. Aşa cum apreciam şi cu două săptămâni în urmă, în editorialul „Piua de omăt!”, condiţiile meteo reprezentaseră prilejul excelent de respiro, prin care „branconajiştul” de la interne să bage ţara în gheţuri. Bine, bine, ziceţi-mi „Paranoico!”. Accept. Dar nu vă pare straniu cât de multe drumuri şi localităţi au cam rămas strategic printre troiene, iar cei care n-au avut norocul să se afle la gura sobei au mai reuşit să şi crape? Asta ne ajută să ne mai apropiem niţeluş de cifrele afişate de cel mai inexact recensământ organizat în România ultimilor zeci de ani.
De ce am sentimentul de deja-vu? Ungureanu nu siluieşte limba română, precum nărodul care dădea ordine la Interne. Are un discurs de tânăr UTC-ist, care ştie să stea drept şi să prezinte onorul. Alung nălucile trecutului, dar nu am cum opri refrenele: „Partidul, Ceauşescu, Româniiia...”. PSD nu a votat, dar micul Ponta a dat binecuvântarea noului guvern marionetă. E limpede, Ungureanu a negociat cu dosarele pe masă cu toţi. Minorităţile au dat votul şi s-au făcut că sprijină cauza norodului, cerând să se mai arunce o altă... sută de lei spre gloatele flămânde... Mizeria e peste tot. Curăţaţi-vă!
