În ultima săptămână s-au întâmplat atât de multe... Nu le voi înşirui, pentru că le ştim cu toţii. Voi încerca, însă, să explic în ce mod le-am perceput eu, ca om siplu, dar care face parte din categoria celor foarte bine informaţi, prin natura meseriei.
În primul rând, demisia Guvenului Boc, atât de mult aşteptată, s-a produs în cel mai prost moment. Cum poţi să te lauzi că ai condus ţara în cea mai neagră criză, în ciuda faptului că a fost nevoie să-ţi calci pe inimă şi să sacrifici întreaga populaţie, dar în acelaşi timp să demisionezi în plină criză generată de vitregiile iernii? Proastă inspiraţie! Eu înţeleg că totul a fost planificat de la Cotroceni: să plece misiunea FMI şi în secunda următoare demisionezi. Vreo zece zile... atât ar mai fi trebuit să stea Guvernul Boc, să arate că îi pasă, cât de puţin. În schimb, echipa portocalie de la Guvern a dat bir cu fugiţii în plin cod portocaliu. A lăsat ţara de izbelişte în ceea ce priveşte intervenţiile în caz de calamitate şi în acelaşi timp a aruncat-o într-un haos din punct de vedere politic. Absolut neinspirat, cum spuneam.
A venit apoi nominalizarea premierului şi a noilor miniştri. Nu obişnuiesc să judec oamenii fără a-i cunoaşte. Pe noii miniştri chiar nu-i cunosc. Plec de la prezumţia de bună credinţă. Din păcate, imediat am constatat că noul guvern s-a dat în stambă. În timp ce oamenii mureau în case, în timp ce mii de oameni nu aveau mâncare, apă, lumină şi nici măcar siguranţa că cineva va veni să-i salveze, Ungureanu, noii miniştri şi foştii guvenaranţi făceau schimb de ştafetă în faţa camerelor de luat vederi. O zi le-a luat să facă schimb de amabilităţi. O zi în care au murit oameni. „Mulţumesc, Sulfina... felicitări, Claudia...”. cu asta voi rămâne în minte după prma zi de guvernare a cabinetului Ungureanu. Nimeni nu s-a gândit să-i spună noului premier, în acele ore, că e penibil să faci schimb de amabilităţi în timp ce ţara e sub nămeţi? Asta spune foarte mult despre capacitatea noului guvern de a gestiona treburile unei ţări. Nici măcar preşedintele nu a intervenit să spună: hai la muncă, pentru că nu e timp de întâlniri protocolare! O zi şi jumătate au pierdut noii guvernanţi. În acest timp oamenii stăteau în casele acoperite de zăpadă. Apoi noul premier s-a îndurat să plece pe teren, să vadă cu ochii lui. Asta cu văzutul cu proprii ochi pe mine m-a şocat. Oare Ungureanu, premier şi fost director SIE, chiar a crezut că imaginile de la televizor cu zăpadă de 3-4 metri, de nu se văd acoperişurile caselor, sunt trucate? A fost primul lucru care m-a şocat la acest om. Apoi au urmat declaraţii făcute în timpul vizitei, când i-a acuzat pe sinistraţi că stau la căldură şi aşteaptă să-i scoată jandarmii din zăpadă. Grotesc! Chiar dacă a gândit aşa, a fost iar un gest neinspirat. Bătrânii pe care i-am văzut la televizor nu ar fi putut niciodată să mai iasă singuri din case. Spunea o femeie că nu ştia dacă e zi sau noapte. Să spunem că ar fi încercat să spargă un geam şi să sape spre lumină. Unde ar fi dat zăpada? În casă?
Aş mai vorbi şi despre opoziţie şi discursul lui Ponta din Parlament, dar... ceea ce se întâmplă în ţară e mult prea important şi nu opoziţia e cea care trebuie să salveze ţara, ci cei care s-au agăţat de putere.
