N-am inventat eu vorba asta, păcatele mele! E din folclorul românesc şi nu de azi, de ieri, ci tooocmai de pe vremea lui Ceaşcă. Poate o să vă întrebaţi ce mi-a venit cu vorba asta. Nu mi-a venit nimic, doar că mi-am adus aminte că un confrate (dacă-l pot numi aşa) spunea într-una din ”capodoperele” lui jurnalistice că este exasperat de cât de mult s-au mai înmulţit editorialiştii ăştia, de parcă nu mai avea săracu' loc de alţii, şi asta nu numai prin Galaţi, ba şi prin Capitală şi prin toată ţara. Şi ce-l enerva pe el mai tare cu nervii de cap nu era altceva decât faptul că orice aşa-zis editorialist îşi începe bucăţica aia de text invariabil cu starea vremii. Adică: „Afară-i frig şi înnorat, eu mă aflu acum la faţa locului, unde un bătrân care şi-a violat soacra a murit îngheţat după ce a băut cu vecinu', hai măi oameni buni să analizăm starea naţiunii, poate ne mai încălzim”. Sau: „Străzile sunt acoperite de zăpadă, plugurile se mişcă alene sau mai alert prin tot oraşul şi în cartierul X o studentă s-a aruncat de la etajul 15, daţi SMS la 151515 şi spuneţi-vă părerea, numai că afară tot frig e”. Într-adevăr, sunt de acord cu el, vremea n-are nimic de-a face cu mizeria umană, cu viaţa noastră de zi cu zi şi mai ales, mizeria umană nu ar trebui să fie un subiect de editorial, de fapt nici măcar nu ar trebui să apară nicăieri, nici în presa scrisă, nici în cea audio sau video. Aşa că am să-i spun confratelui meu că, dacă vreodată am să vreau să-ncep un articol sau un editorial cu starea vremii, până la urmă e treaba mea. Dacă vreunui cititor nu-i va plăcea, e iar treaba mea, pentru că acel cititor mă poate sancţiona pe site-ul ziarului, postând un comentariu. Până una-alta, mi-am amintit şi eu de-o vorbă: ”şi-n faţa sobei mama face focul”. Parcă sună altfel decât vorba aia din folclor, nu? Cu toate că e o vorbă tristă şi asta. Nu de alta, dar mama stătea în faţa sobei şi pritocea o mămăligă ca să putem mânca nişte curechi. Numai că asta nu cred că interesează pe careva, poate doar pe folcloristul ăla care o ardea pe mama în sobă. Deci, dragă confrate, vreau să-ţi spun că nu am decât 15 grade Celsius în casă, venite pe calea caloriferului, că vreau să mă plâng şi eu cuiva, numai că nu am unde, că nu mă cred editorialist ci doar muncitor în slujba cititorului, pentru că, dacă el cumpără ziarul, poate (repet, poate) îmi iau şi eu salariul şi poate (repet, poate) îmi plătesc şi eu lumina şi întreţinerea. Dar, până atunci, lasă-mă dragă confrate să-ţi spun că eşti un neica-nimeni şi că, dacă ai aere de editorialist şi de cel mai mare jurnalist al Galaţiului, te atenţionez să ai grijă, mare grijă, nu de alta, da'n soba ta arde cineva.
