Să-l credem pe Boc? Înainte de a ne încrede în previziunile premierului şi ale preşedintelui - nici nu mai ştiu care dintre ei a vorbit primul despre ieşirea din recesiune - ar trebui să ne uităm în jurul nostru şi în propriul buzunar. Eu m-am uitat. Am oarece îndoieli că la finele primului trimistru al acestui an, când se va trage linie, vom primi veşti bune. E drept că am observat ceva mişcare în economie, dar asta se întâmplă cam în fiece primăvară. Oricum, vom vedea cifrele. Problema e dacă să credem în ele sau nu, pentru că ne-am cam obişnuit să fim bombordaţi cu cifre contradictorii.
În altă ordine de idei, într-un registru mai jucăuş, să nu uităm că prima zi de după recesiune pică - absolut întâmplător! - pe 1 aprilie. Sperăm să nu fie păcăleală. Nu de alta, dar ne-am săturat să fim minţiţi şi ne-a cam pierit cheful de glumă. Am ajuns să „sărbătorim” 1 Aprilie în fiecare zi. Viaţa noastră, în genere, este o păcăleală. Aşa am ajuns să fim mai sceptici decât Toma Necredinciosul şi să nu mai luăm de bun nimic din ceea ce ni se spune.
Aş lua, totuşi, de bun, ceea ce ni se dezvăluie acum pe filiera Wikileaks. Nu pentru că nu-i cred capabili pe americani de umflat gogoşi, ci pentru că îi cred capabili pe politicienii români de bârfă la superlativ. Mi-a plăcut Ion Iliescu, în aceste zile. Poate datorită experienţei „matusalemice” şi înţelepciunii date de vârstă, a evitat să comenteze dezvăluirile, elegant, spunând că lui nu-i place bârfa. Ce-i drept, rar l-am văzut făcând dezvăluiri cu iz de bârfă. Dar ce-au mai bârfit gureşii de politicieni şi jurnalişti! Mi-e ruşine şi să citesc ce scria în documentele americanilor. Ce neam de babuini trebuie să ne considere SUA!
Unde e mândria de a fi român? Unde e orgoliul nostru de popor cu înţelepciune nativă? S-ar răsuci în mormânt înaintaşii noştri să vadă cine ne conduce şi cum. Licuriciul cel mare ne-a arătat cât suntem de proşti. Nu pentru că am ales prost o dată, ci pentru că am perseverat şi am ales iar şi iar din aceeaşi troacă. Nu numai că nu am făcut nimic pentru a scăpa de hahalerele care ne-au otrăvit societatea, ci i-am lăsat să corupă totul: sindicate, poliţie, paznicii frontierelor, servicii secrete, sectorul economic, ba chiar şi şcoala şi grădiniţa, aşa, ca să fie siguri că şi generaţiile următoare vor fi la fel de îndobitocite şi uşor de manipulat.
Dar pe cine interesează Wikileaks? Pe cine interesează posibilitatea ieşirii din recesiune dar perspectiva atât de îndepărtată de a ieşi din criză? Noi avem alte probleme: Oana şi Pepe, Moni şi Iri, Vârciu şi Adelina, Bianca şi Cristea, Botezatu şi cine mama naibii o mai fi...
Eu sunt dependentă de televizor şi devorez emisiunile TV. De câteva săptămâni, însă, seara mă refugiez în cărţi şi reviste de specialitate. Şi tot nu scap de mondenităţi, pentru că au pătruns şi în buletine de ştiri, acaparându-le. Parcă a înnebunit lumea. Oare mai munceşte cineva serios în ţara asta? Se pare că nu prea. Şi atunci... cine ne scoate din recesiune şi din criză?
