Nu ziarul distribuit gratuit miilor de români care stau indiferent de intemperii şi aşteaptă să ia cât mai multe ziare pentru a-şi face un ban de buzunar sau de şpriţ, nu vorbesc de adevărul mascat de la ştirile de pe sticla televizorului, care ne pun în faţă toate mizeriile societăţii în care trăim fără a spune însă şi cine este adevăratul vinovat sau adevăraţii vinovaţi, nu vorbesc despre adevărul din DEX, eu unul întreb doar atât: unde-i adevărul adevărat? Ştiu, am citit de mic că adevărul de fapt este doar relativ, ba chiar am şi simţit-o pe pielea mea atunci când Moş Crăciun sau Moş Nicolae nu veneau şi pe la mine, deşi fusesem cuminte sau atunci când pentru a-mi ascunde vreo greşeală copilărească făceam şi eu ca politicienii de azi, minţeam cu neruşinare, dar atât de credibil că parcă mi se părea adevărat până şi mie. Deci, hai s-o luăm de la capăt: unde-i adevărul? Tot românu' ţipă, îşi strigă sărăcia peste tot, dar la sărbători suntem pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mâncatul, băutul şi, mai nou, bacşişurile date prin staţiunile montane, de i-am întrecut până şi pe străinii care au fost atraşi de frumuseţile pământurilor româneşti, a fetelor românce amestecate cu mirosul de mici şi pastramă şi aburii de sarmale cu mămăliguţă. Şi românu' strigă mai tot anul, că e bugetar, că e pensionar, că e nemulţumit că l-a părăsit iubita sau nevasta, dar atunci când vin sărbătorile de iarnă, liniştea se aşterne peste tot şi toate, toţi beau, cântă şi dansează, unii se dau cu sania sau cu sacul de plastic pe la munte până îşi rup mâinile şi picioarele, o adevărată frenezie. Şi-atunci stai şi te întrebi, păi dacă viaţa-i grea, dacă abia o duci de pe o zi pe alta, de unde atâţia bani? Îmi făceam odată socoteala că la câte se întâmplă pe la noi, la câte văd pe sticla televizorului şi la câte citesc prin ziare, ar trebui să avem cam o sută de mii de români săraci la unul care s-a ajuns, la unul cât de cât mai bogat. Bag sama că nu-i chiar aşa, vânzările de sărbători (deşi patronii de magazine spun altfel, dar evident mint) au fost uriaşe şi, dacă în alţi ani mai auzeai că a mai murit unul sau altul de foame, iaca fenomenul ăsta a cam dispărut. Cine ştie ce ne mai aşteaptă şi anul ăsta, din nou proteste, din câte se pare o coaliţie de Mărţişor între PSD şi PNL pentru a distruge monstruosul PD, noi împrumuturi la FMI, dar mai ales noi scumpiri. Păi nu-i normal, atunci când guvernantul vede că poporul minte, spune că-i sărac, dar de fapt mănâncă bine, bea bine, se plimbă prin lume, zic, nu-i normal să mai pună nişte taxe? Nu-i normal, dar asta e, şi asta se va întâmpla oricât am striga noi, cei săraci, sub apă. Că ăsta-i adevărul până la urmă: STRIGÃM SUB APÃ!
