Am schimbat o ţâră zicala din bătrâni, nu de alta dar cam aşa am simţit eu duminică, ascultându-l pe preşedintele României bătând câmpii. Mai mare abureală ca în discursul dumnealui nici că am mai văzut. Uite de ce protestează românii de atâtea zile, vezi dragă Doamne, că românul de rând nu mai poate dormi din cauza efectivelor prea mari de militari români în Afganistan, aşa că domnul Băse a ţinut să ne liniştească, de la anul se vor reduce aceste efective. Ce-or căuta militarii noştri prin Afganistan e o altă chestie, e un subiect pe care îl voi relua cândva, că doar nu aperi suveranitatea, suzeranitatea şi prosperitatea României amestecându-te în problemele unui popor bătut de soartă. Apoi, după ce ne-a ameţit cu scutul antirachetă, a dat-o pe chestia cu liberalizarea preţurilor la gaze, cică o să-i scrie lu' tătuca FMI o scrisoare în care să ceară voie să amânăm liberalizarea preţurilor la energie şi gaze atât pentru populaţie, cât şi pentru agenţii economici, tooocmai până în 2020. Şi eu dacă aş vedea funia strângându-se în jurul parului aş face probabil la fel. Dar ce m-a dat pe spate a fost chestia cu hackerii. Cum poate oare un preşedinte al unei ţări care pentru a fi recunoscută ca fiind parte a Uniunii Europene are ca una din condiţii tocmai reducerea infracţionalităţii, a criminalităţii şi a corupţiei, să facă apel la hackeri pentru a-l sprijini în protejarea României împotriva criminalităţii cibernetice? Cred că domnul Băse a citit cam mult din operele domnului Pavel Coruţ şi, în disperare de cauză, pentru a combate acţiunea bubulilor care au reuşit după lupte seculare să scoată românii în stradă cerându-i demisia şi numindu-l în fel şi chip, apelează acum la ajutorul paranormalilor de hackeri. Deh, scopul scuză mijloacele. Dar de ce n-a adresat preşedintele nici un cuvânt celor care au mai protestat indiferent de vremea de afară, cerând la unison un singur lucru atât de uşor de îndeplinit de domnul preşedinte: demisia. Mulţi se întreabă pe cine vom pune în loc, de parcă n-ar şti că nimeni nu este de neînlocuit pe lumea asta. Uite, de exemplu, poate alegem pe unul din udemeriştii ăia care pentru a-şi arăta loialitatea faţă de aliatul lor Băse, au anunţat că vor studia serios problema alegerilor anticipate, ei văzând în alegerile astea o metodă de a linişti protestele din stradă. Să le fie oare niscaiva frică? Să le fie oare frică că ar putea pierde eterna fărâmă de ciolan pe care se pare că au primit-o din partea fiecărei guvernări de la revoluţie încoace? Sau, de ce nu, poate îl alegem pe Corneliu Vadim Tudor sau pe Dan Diaconescu, că tot praf se alege de viitorul nostru. Cine, cum-necum, românii vor din nou schimbare ca şi atunci când l-au ales pe Emil Constantinescu. Numai că dom' Băse nu se lasă, aplică spusele lui Lăpuşneanu: „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”. Şi ne piaptănă.
