Fulgii frumoşi probabil că vor fi adus bucuria copiilor. Dar mai ales pe cea a puterii. Politrucii lipiţi de scaunele aducătoare de multe foloase şi-au frecat veseli mânuţele, mulţumind flăcărilor violet că le-o fi adus darul Codului Portocaliu. România, chiar dacă nu e vaporulul niciunei minţi bântuite, s-a scufundat în zăpadă. Codul ăsta portocaliu a picat ca o mare binecuvântare pe capul celor huiduiţi de mulţimea protestatarilor. Miile de conaţionali înzăpeziţi, fără carburant, mâncare, apă şi baterii la telefon, par preferaţi de autorităţi miilor de protestatri. Deci a sosit momentul ieşirii din criza protestelor. Premierul nostru, Emil Boc, a trimis la plimbare o jurnalistă cu întrebări întrebătoare, tendenţioase, dezinformatoare. Pe aia o muncea curiozitatea despre licitaţiile de la Ministerul Transportului! Boc a repezit-o, că nu e momentul de „şezătoare” şi „dezbateri”. Care va să zică, să mai dăm dracului mimarea dialogului, c-a ajuns atâta dialog cât au fost ăia în stradă! Acum e momentul să salvăm vieţi! Adevărat. Dar nu ştiu cum se face că oamenii reclamă faptul că au rămas ore întregi, zi şi noapte, în lungi şiruri de maşini înţepenite, iar autorităţile nu se sinchisesc de ei, riscând să moară în zăpadă.
Cu toate acestea, poliţiştii, jandarmii, pompierii şi armata s-au mobilizat. Haina de călău pe care jandarmii erau obligaţi să o poarte, a putut fi aruncată. Salvatorii au intrat în troienele înalte, înfruntând vântul şi viscolul pentru a salva vieţile celor din rândurile cărora fac parte. Nu i-am blamat în aceste zile pe jandarmi. În genere nu mă grăbesc să critic poliţiştii, jandarmii, pompierii, ci îi admir pe oamenii care îşi pun viaţa proprie mai presus de a lor. Aşa, ca şi locotenentul Alexandru, care a riscat libertatea proprie pentru a arăta că şi oamenii în uniforme simt tumultul sufletului românesc, pe care el trebuia să îl apere. Chiar, de ce ar plăti locotentul Alexandru de la Câmpia Turzii? Ministrul său şi EBA au fost sancţionaţi pentru că au îmbrăcat uniforme militare în campaniile electorale? Admirabil gestul locotenetului, admirabilă determinarea poporului care a ieşit în stradă. Mă înclin din nou, în admiraţia pentru poporul nostru.
Privesc cu memoria inimii cele douăsprezece zile ale protestelor spontane, desfăşurate în atâtea zeci de oraşe. Oricât încearcă autorităţile să minimalizeze importanţa protestului, întreaga clasă politică trebuie să înţeleagă că timpurile nu mai au răbdare. Profesionalismul, responsabilitatea, corectitudinea, toleranţa zero faţă de hoţie îşi cer drepturile de a reveni la locurile care li se cuvin în societate. Chiar dacă valorile au fost inversate, fiind trimise calităţile în zona defectelor, iar tarele au fost considerate aptitudini normale, societatea arată că a trecut vremea nimicniciei.
Piua omătului ne lasă vremea pentru reflecţie. România îşi cere dreptul la strălucire şi reconstrucţie, după ce plapuma omătului va fi trecut. Vremurile nu mai au răbdare cu răutatea şi întunericul. Sufletul românesc vă spune: plecaţi! Vrem alegeri corecte şi vrem o societate corectă. Nu e o utopie, ci umanitatea milenară a funcţionat după regulile onestităţii. Legile fizicii demonstrează că există memoria formei precum şi a fondului, iar tot ceea ce nu se potriveşte este eliminat pentru revenirea la matcă, la forma şi fondul normalităţii.
Cu toate acestea, poliţiştii, jandarmii, pompierii şi armata s-au mobilizat. Haina de călău pe care jandarmii erau obligaţi să o poarte, a putut fi aruncată. Salvatorii au intrat în troienele înalte, înfruntând vântul şi viscolul pentru a salva vieţile celor din rândurile cărora fac parte. Nu i-am blamat în aceste zile pe jandarmi. În genere nu mă grăbesc să critic poliţiştii, jandarmii, pompierii, ci îi admir pe oamenii care îşi pun viaţa proprie mai presus de a lor. Aşa, ca şi locotenentul Alexandru, care a riscat libertatea proprie pentru a arăta că şi oamenii în uniforme simt tumultul sufletului românesc, pe care el trebuia să îl apere. Chiar, de ce ar plăti locotentul Alexandru de la Câmpia Turzii? Ministrul său şi EBA au fost sancţionaţi pentru că au îmbrăcat uniforme militare în campaniile electorale? Admirabil gestul locotenetului, admirabilă determinarea poporului care a ieşit în stradă. Mă înclin din nou, în admiraţia pentru poporul nostru.
Privesc cu memoria inimii cele douăsprezece zile ale protestelor spontane, desfăşurate în atâtea zeci de oraşe. Oricât încearcă autorităţile să minimalizeze importanţa protestului, întreaga clasă politică trebuie să înţeleagă că timpurile nu mai au răbdare. Profesionalismul, responsabilitatea, corectitudinea, toleranţa zero faţă de hoţie îşi cer drepturile de a reveni la locurile care li se cuvin în societate. Chiar dacă valorile au fost inversate, fiind trimise calităţile în zona defectelor, iar tarele au fost considerate aptitudini normale, societatea arată că a trecut vremea nimicniciei.
Piua omătului ne lasă vremea pentru reflecţie. România îşi cere dreptul la strălucire şi reconstrucţie, după ce plapuma omătului va fi trecut. Vremurile nu mai au răbdare cu răutatea şi întunericul. Sufletul românesc vă spune: plecaţi! Vrem alegeri corecte şi vrem o societate corectă. Nu e o utopie, ci umanitatea milenară a funcţionat după regulile onestităţii. Legile fizicii demonstrează că există memoria formei precum şi a fondului, iar tot ceea ce nu se potriveşte este eliminat pentru revenirea la matcă, la forma şi fondul normalităţii.
