Uite măi române, că pe lângă Foamea Merge Înainte (FMI), pe lângă Uită Euro (UE), mai nou avem rapoarte negative tot de pe la Comisia asta Europeană prin MCV, adică prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, de parcă toată lumea asta din Europa stă cu ochii geană pe noi să nu le furăm cumva buteliile. Culmea e că nenea Băse pare să fie de acord cu ce spun omuleţii ăia de la MCV, dând vina pe cei din actuala conducere a ţării, pe actualii politicieni şi pe politica dusă de aceştia, de parcă el nici usturoi n-a mâncat şi nici gura nu-i miroase. Da' oare de ce ne tot verifică numai pe noi, de ce nu-i verifică pe ingleji de exemplu, că fac şi ăia tot felul de prostioare, că sunt împotriva acceptării românilor la muncă pe plaiurile lor care numai mioritice nu se pot numi, că p-acolo plouă mai tot timpul şi dacă mergi cumva pe străzile lor şi ai să întâlneşti vreo englezoaică mai bronzată, aia ori nu e englezoaică, ori abia s-a întors de pe la Mamaia, ori abia a ieşit de prin vreun salon cu lămpi d-alea de bronzat, ori e vreo nepoată d-a lui Obama sau d-a lui Mandela, ori e urâtă de nu-ţi vine să te uiţi la ea. Mai nou, cică s-au gândit ei mai bine şi nu vor să ne primească nici (sau mai ales) jurnaliştii noştri să muncească prin ziarele lor, indiferent că avem poate şi jurnalişti care s-au specializat chiar pe tărâmurile lor. Adică să înţeleg că un jurnalist român le spune lucrurilor mai pe nume decât unul englez şi că asta ar cam deranja pe unii de prin parlamentul lor? Dar dacă stai şi analizezi oleacă cam ce fac inglejii ăştia pe insuliţa aia a lor, nici măcar nu trebuie să fii un mare analist politic sau un mare filozof, ca să-ţi dai seama că şi la ei situaţia nu-i chiar pe roze. Au şi ei săracii lor, poţi vedea mai peste tot prin Marea Britanie, prin Scoţia sau prin Irlanda magazine ale Armatei Salvării care datează poate dinainte de terminarea celui de-al doilea război mondial, magazine specializate în vânzarea de haine, încălţăminte şi jucării la mâna a doua, mai toate pub-urile, adică barurile lor au anunţuri cu „angajez spălător vase - 1,5 lire/oră”, ceea ce poate pentru un muncitor român poate că ar constitui un venit substanţial, dar pe care un inglez îl refuză ostentativ, chiar dacă are pantalonii rupţi în partea aia cu care se aşează de multe ori pe treptele pline de glod ale vreunui azil de noapte, aşteptând să fie şi el primit. Atunci, domnilor englezi, stau eu şi vă întreb, cu ce sunteţi mai presus decât românii care vor să vină să muncească cinstit pe la voi, aşa cum şi ai voştri s-au dus mai prin toate colţurile lumii, prin coloniile voastre, unde au făcut şi ei ce-ar face ai noştri pe la voi? Ca să nu mai vorbim şi despre celelalte naţii care ne-au împânzit nouă meleagurile şi nu i-a dat nimeni afară, nu i-a pizmuit nimeni dacă au reuşit în afaceri şi, unde mai pui, fiind străini, poate că au mai şi beneficiat de niscaiva avantaje fiscale.
