Chiar dacă s-a spus că demisia doctorului Raed Arafat a însemnat picătura care a făcut ca paharul nemulţumirilor românilor să dea pe-afară, eu unul cred că e mai mult de atât. Şi asta s-a văzut în decursul protestelor din întreaga ţară, unde oamenii au uitat destul de repede motivul care i-a scos în stradă şi au început să strige ceea ce s-ar părea că e de fapt dorinţa tuturor, şi anume demisia preşedintelui şi a primului ministru. S-a protestat împotriva prostiei şi analfabetismului angajaţilor celor mai multe instituţii ale statului, unde după cum am putut observa cu toţii (şi asta nu de azi, de ieri) nu ştie stânga ce face dreapta. Românii protestează pur şi simplu pentru că le-a ajuns cuţitul la os, că nu mai pot suporta sărăcia în care i-au scufundat cei cărora le-au dat încrederea, votul lor. Aşa că din punctul ăsta de vedere, faptul că românii s-au hotărât în sfârşit să iasă în stradă pentru a-şi striga nemulţumirile, pare a ne spune că anul ăsta semne bune are. Că s-a ajuns la violenţe nu cred că e nimeni de acord, mai ales că violenţele nu i-au afectat pe cei cu adevărat vinovaţi, ci pe protestatari şi pe jandarmii care poate fără a fi chiar de acord cu asta îşi făceau doar datoria pentru care sunt plătiţi. Ca să nu mai vorbim despre găselniţa aia a conducerii jandameriei precum că violenţele au pornit în special de la galeriile dinamoviştilor şi steliştilor, de parcă cineva a adunat aceste grupări în mod special, ştiindu-i mai nedisciplinaţi. E dreptul oricărui român să-şi exprime nemulţumirea, indiferent dacă e sau nu e suporter al vreunei echipe de fotbal. Nu am văzut însă nici o reacţie nici din partea lui Traian Băsescu, nici din partea lui Boc, care după părerea mea, pentru a nu mai fi nevoiţi să asculte atâtea vorbe grele strigate din sute de piepturi, ar fi trebuit să apară măcar pe postul naţional de televiziune, să ia o atitudine, oricare ar fi fost ea, decât să stea ascunşi prin palatele lor aşteptând ca oamenii din stradă să îngheţe sau să obosească şi să plece acasă. Dacă pentru şeful statului şi pentru cei din guvern semnele cu care a început anul ăsta numai bune nu sunt, iată însă că Opoziţia dă şi ea semne (chiar dacă susţine că nu are nici un fel de amestec în aceste proteste) că s-a pus ceva în mişcare şi pe la ei, acum făcându-şi cei din USL planuri că poate de data asta s-ar putea ajunge la alegeri anticipate visând şi ei, poate, la renaşterea societăţii civile româneşti. Dacă or avea şi ceva măsuri coerente pentru această renaştere sau dacă e tot goana după ciolan, asta rămâne de văzut. Până una-alta, iată că anul 2012 din care abia s-au scurs două săptămâni a început cu proteste spontane, chiar şi fără aprobarea primăriilor, chestie care e discutabilă gândindu-ne la libertatea democraţiei.
