Cum era de aşteptat, „greii” UE au zis un „pas” cât se poate de oficial dorinţelor ţării noastre de a adera la Spaţiul Schengen. Motivele? Aceleaşi care au pus pe capul României mecanismele de verificare ale Uniunii Europene privind domeniile justiţiei şi securităţii frontierelor: corupţia şi miserupismul oficialilor care ar fi trebuit să respecte nişte criterii clare, dar cât se poate de dificil de îndeplinit de ministerele noastre mioritice. Iar tonul diplomaţilor care au trimis scrisorica buclucaşă comisarului european pentru Afaceri Interne este cât se poate de clar: România trebuie să facă „progrese ireversibile” în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. Ceea ce înseamnă că ţara noastră are toate şansele să aştepte nu până la Crăciunul viitor, ci foarte posibil până la Paştele Cailor. Şi asta pentru că ar însemna să fim de-a dreptul naivi să credem că iluştrii noştri conducători vor fi în stare să facă în câteva luni ceea ce n-au reuşit să facă în cei 21 de ani scurşi de la trecerea noastră la democraţia balcanică originală de care ne „bucurăm” cu toţii.
Iar îngrijorarea oficialilor francezi şi germani se referă nu atât la posibilul aflux de proaspeţi „cetăţeni europeni” care se aşteaptă să treacă graniţele comunitare cu mâinile în buzunare, fluierând fericiţi, cât mai ales la ceea ce s-ar putea întâmpla după ce România (adică oficialii care nu sunt priviţi cu ochi prea îngăduitori de confraţii mai vechi într-ale UE) va avea acces deplin la bazele de date ale acordului Schengen. Vă daţi seama ce mină de aur ar constitui pentru borfaşii noştri, majoritari, minoritari sau de orice alt calibru, posibilitatea de a-şi „clăti” cazierele care îi ţineau blocaţi în Românika, în schimbul unei şpăgi „cinstite”, date cui trebuie şi când trebuie. Că, vorba ceea, dar din dar se face integrarea...
Oricum, chiar dacă vestea e extrem de proastă (deşi previzibilă) pentru ai noştri dragi conducători, ar trebui să vedem partea plină a paharului cu fiere: nemţii şi francezii nu se omoară nici după vecinii noştri bulgari, dovadă că şi în privinţa aderării lor la spaţiul Schengen au spus acelaşi lucru: să mai stea pe tuşă.
Şi, în tot răul mai este un bine relativ: pe cine credeţi că mai interesează acum că vom adera la Schengen abia după ce vom fi depăşit faza infantilă a democraţiei de gaşcă promovate în România, când la uşă bat sărbătorile, până la Crăciun mai sunt câteva zile, prin frigiderele celor mai mulţi dintre noi bate crivăţul, iar singurii porci la care ne putem gândi nu sunt cei cu patru labe, ci cei cu două picioare? Schengen? Mai la vară...
