Vin Sărbătorile şi din acestea, mai ales Crăciunul, e Sărbătoarea în care toţi ar trebui să fim mai buni şi mai îngăduitori unii cu alţii. Din păcate, e greu să faci asta când peste tot în jurul tău nu ţi se dau decât motive de ceartă şi dezbinare.
Chiar când scriu aceste rânduri văd pe ecranele televizoarelor că un bărbat s-a aruncat de la un balcon în plină şedinţă a Parlamentului, în semn de protest. Unii parlamentari au sărit să îl ajute dar alţii se uitau impasibili şi oarecum enervaţi la ceea ce ce nu făcea decât să prelungească o zi de lucru pe care oricum voiau să o termine cât mai repede şi să plece acasă.
E la fel greu să fii împăcat cu tine şi să nu te mai enervezi din orice când vezi că uneori oamenii buni suferă pe nedrept şi chiar mor, singura lor vină fiind că sunt buni iar cei răi prosperă cu orice chip.
E greu, de exemplu, să fii bun şi să înţelegi ce noimă are ca în prag de Crăciun o familie să aştepte să îşi dea ultima suflare un membru al ei a cărei vină nu e decât că trăieşte în Galaţi, un oraş care se prăbuşeşte peste cetăţenii lui.
Nu poţi să nu înţelegi revolta celor care, deşi muncesc de se îndoaie, nu au nicio posibilitate să se poată odihni cu adevărat în zilele de Crăciun şi nici împăcaţi cu soarta nu pot fi când se gândesc la faptul că, în ciuda trudei lor, mare lucru nu au să le ofere celor dragi.
Poate că dezbinarea de la nivel de partid, unde e doar dezbinare de la lupta pentru ciolan, s-a strecurat încet-încet până la cel mai intim nivel al societăţii, unde a devenit lege invidia, furia, bârfa şi, în ultimă măsură, distrugerea celui vizat.
Într-o societate răpusă aproape de vrajbă, parcă nici Crăciunul nu ar trebui să mai vină, pentru că pănă la urmă nu cred că mulţi dintre noi mai realizează de fapt ce înseamnă asta. Crăciunul e pentru prea mulţi dintre noi doar prilej de a rupe uşile magazinelor, în ciuda crizei, prilej de a cumpăra uneori mult şi prost, de a te îndopa şi de a ajunge apoi să gemi pe la Urgenţe, prea îmbuibat sau mort de beat. Scenariul e valabil şi pentru cei mai bogaţi, dar locaţiile unde petrec şi calitatea mâncării şi a băuturii sunt mai bune. În rest, povestea e aceeaşi. Unii mănâncă prea mult, alţii mor de foame. Şi toţi uită ce înseamnă de fapt Crăciunul.
