A fost, nu odată, nu ca-n poveşti, dar chiar a fost Crăciunul, şi uite că am mâncat şi cârnaţi, şi piftie, şi cine n-a avut bani de porc a mâncat curcan (sic!). Din toată sărăcia am primit şi colindătorii, şi preotul cu tot cu dascăl şi uite aşa, din mult, din puţin, din cât am avut fiecare, ne-am dat şi obolul către Domnul, deşi nu cred că îşi pune el în fiecare an reprezentanţii să ne lipească pe uşa de la scara blocului afişe, hârtiuţe prin care suntem anunţaţi când trebuie să fim acasă pentru a cotiza. Dar mai ştii... poate la anul - sau, de ce nu, acum, de Revelion - vor pune afişe şi copilaşii ăia care umblă cu pluguşorul sau măgădăii ăia care umblă beţi mangă-rangă cu capra, ursul sau cu Boc în par. Da, da, am văzut şi aşa ceva. Chiar dacă pare incredibil, am văzut un grup de colindători îmbrăcaţi în straie mai mult sau mai puţin naţionale, care au umblat anul ăsta de Crăciun cu bocul, adică cu Boc în vârf de par. Şi vreau să vă spun că arătau tare mulţumiţi, cred că oamenii aruncau în ei cu toţi banii rămaşi netăiaţi de pe la salarii sau pensii sau de pe la alocaţiile copiilor de către cel pe care cu mult tam-tam îl purtau în vârf de băţ. Bănuiesc eu că şi poliţiştii le-au dat bani, aşa, pe furiş, să nu-i vadă careva, pentru că altfel nu văd de ce nu i-a adunat nimeni pentru un aşa afront! Colinde, colinde! Unii s-au urcat prin plopii pe care voia domnul ăla de prin Parlament să-i taie pentru a scoate România din criză, bine, el protesta împotriva obiceiului nevestei de a bea prea mult, dar cel care s-a aruncat de la balconul Parlamentului fără să strice măcar vreun laptop, nimerind exact între bănci, să fi fost oare vreun cascador? Nici nu mai ştii ce să crezi, nici nu mai ştii ce să mai faci, că doar trăim în ţara tuturor posibilităţilor. Acum, după colinde adevărate sau nu, nu ne mai rămâne decât să aşteptăm şi sfârşitul anului ăsta nefast, care, pe lângă faptul că nu ne-a adus bucurii mai de nici un fel, ne-a mai ţinut şi cu inima la gât ba că vine nu-ş-ce cutremur, ba că trece nu-ş-ce moţiune de cenzură şi vine la putere nu-ş-ce guvern, ba că pleacă udemeriştii de la guvernare, ba că vine iarna grea şi nu mai vine. Da' căldură ne-au dat guvernanţii. deşi n-am cerut, străzile au fost deszăpezite, deşi n-am avut zăpadă, prime de Crăciun au văzut numai muncitorii cuminţi, cei care nu şi-au aruncat casca sau cascheta şi care nu şi-au luat concediu fără plată ca să participe la nu-ş-ce greve, aşa că... ce atâta tevatură? Când e bine, e bine, degeaba zic ăia că nu ne primesc prin spaţiul lor că suntem prea săraci, vai de mama lor, parcă ei ar fi mai breji! Hai „La Mulţi Ani!”
