...Că altfel, sincer să fiu, nu ştiu cum ne vom descurca, mai ales dacă e să ne luăm după cele declarate mai ieri de directorul Electrocentrale Galaţi. Iar declaraţia cu pricina are toate motivele să ne facă binişor părul măciucă: dacă nu facem chetă, avem toate şansele să ne uităm degeaba la caloriferele îngheţate, la iarnă, pentru că singura căldură de care vom avea parte o să fie cea sufletească! Motivul unei asemenea perspective e simplu: lipsa banilor, mai precis neplata de către Apaterm (of, tot Apaterm!) a datoriilor pe care le are către Electrocentrale, astfel încât aceasta din urmă să-şi poată plăti, la rândul ei, datoriile către furnizorul de gaze naturale, Romgaz. Iar cum robinetul materiei prime cu care lucrează Electrocentrale, recte gazul, e pe mâna celor de la Mediaş, e destul de simplu de imaginat cam care ar scenariul în cazul în care banii nu ajung în contul Romgaz-ului: ţeava se închide, caloriferele rămân îngheţate. Iar noi vom dârdâi ca proştii, pentru că autorităţile locale, la fel de geniale şi aplecate spre rezolvarea problemelor urbei ca de fiecare dată, vor da din colţ în colţ şi vor scoate iarăşi la înaintare eterna scuză folosită de vreo doi ani încoace: „e criză, de unde s-avem bani?”.
Problema, de fapt, stă în cu totul altă parte: de foarte mulţi ani, furnizorul local de agent termic a făcut ce i-a trecut prin cap cu banii primiţi de la clienţi, adică de la gălăţeni, pentru plata căldurii. Numai că niciodată nu i-a trecut prin cap să-şi eficientizeze activitatea, să restructureze o schemă de personal mai rămuroasă decât un baobab şi mai „eficientă” decât un elefant într-un magazin de porţelanuri, să investească în refacerea reţelei de distribuţie a căldurii, pentru ca pierderile trecute cu generozitate pe facturi să fie măcar reduse, dacă nu eliminate. În schimb, boşii de la Apaterm au avut grijă să-şi tragă salarii „amărâte” de 70-80 de milioane (lei vechi, să nu exagerăm!), la care au adăugat aşa, ca la bugetari, nişte sporuri de multe sute de milioane (tot lei vechi) pentru „eficienţă în managementul societăţii” şi „performanţă”, sporuri numai bune pentru cumpărat porcul de Crăciun (pe lângă o maşină sau un apartament de vacanţă).
Iar autorităţile locale, care chipurile sunt acţionarii acestei societăţi, au făcut-o pe orbii şi surzii, lăsând matrapazlâcurile să continue nestingherite vreme de multe mandate. Vorba aia: „las' că merge şi-aşa, că doar nu-s banii noştri”. E drept, sunt banii contribuabililor, care plătesc ca fraierii pentru opulenţa şi nesimţirea unor „oameni responsabili”, cum le place să se autonumească respectivii indolenţi de la conducerea acestui oraş care a fost şi a rămas la fel de roşu şi de chinuit ca şi acum douăzeci şi ceva de ani. Asta e: să ne fie bine şi la iarnă cald!
