Ieri dimineaţă, Dunărea fierbea şi se acoperise cu o ceaţă fină prin care fantomatic treceau vasele ori bacul. Priveliştea era ca de basm, iar dacă la asta mai adăugai şi sloiurile de gheaţă acoperite cu zăpadă care alunecau de-a lungul fluviului sau pojghiţa gheţii ca de cristal ce acoperea pontoanele sau bărcile prinse lângă mal, chiar aveai ce vedea. Numai că pentru a admira această privelişte ar fi trebuit să vii la primele ore ale dimineţii lângă Dunăre. Asta dacă voiau să vezi cu proprii ochi şi nu la televizor cum fierbe Dunărea, că restul - gheaţa şi poleiul - sunt acolo toată ziua. Iar de dimineaţă erau în zona Falezei cam 16-17 grade Celsius, dar cu minus. O temperatură la care medicii recomandă să nu te expui prea multă vreme chiar dacă eşti sănătos tun şi una la care îţi interzic să te expui dacă eşti vârstnic sau mai ai şi boli cronice pe deasupra. Mai ales cardiacilor, o astfel de privelişte admirată zeci de minute în şir, afară, la o astfel de temperatură, le e cu desăvârşire interzisă. Nu ştiu dacă vârstnicii pe care i-am văzut ieri dimineaţă admirând Dunărea ce fierbea şi amintindu-şi cum o văzuseră îngheţată erau sau nu cardiaci. Cert e că erau în vârstă şi au venit, după spusele lor, atraşi de spectacolul, ce-i drept, frumos, al naturii. Nu i-am văzut să fi venit cu vreo maşină, aşa că probabil coborâseră de la blocurile de lângă Dunăre să vadă spectacolul. Asta dacă nu cumva veniseră şi de mai departe. Era ceva de mers, oricum, şi în gerul pătrunzător chiar te mirai că stau atâta vreme, de plăcere, în frig, în situaţia în care cei tineri sau scoşi de nevoi din casă nu ştiau cum să intre mai repede la adăpost. Nu că o gură de aer rece nu ar fi de dorit dar, uneori, ce-i prea mult strică. Asta ar fi explicaţia numărului mare de infarcturi şi internări rapide în spitale, pe vreme rea, a persoanelor vârstnice, bolnave ori ba. Întâmplător, am vorbit cu un medic despre gustul de spectacol pe ger al bătrânilor, iar singurul comentariu a fost că spera că a doua zi admiratorii naturii îngheţate să nu ajungă la vreun spital. Şi în afară de bătrânii care admirau natura mă gândesc că nici acei care protestau, la temperaturi ce-i drept mai mari un pic, nu păreau a se gândi că statul cu orele la temperaturi pe minus i-ar pune în pericol. Asta ar fi dovada că fie medicii nu ştiu ce vorbesc, fie bătrânii din Galaţi sunt mai puternici în faţa gerului decât alţii.
