În aceste zile am urmărit cu atenţie explicaţii despre sloiuri de gheaţă; indiferenţa cronicizată în peste douăzeci de ani a municipalităţii privind măsurile pentru ca gălăţenii să nu rămână fără apă, ca în vremuri medievale; îngrijorarea artiştilor de la Muzical că se vor alege din nou cu patologicul Melinte; deciziile pe voturile bugetului municipal şi cel judeţean ale aleşilor şi consecinţe ce decurg din acestea.
Trebuie să apreciez implicarea prefectului; asta nu fiindcă mi s-au sucit mie brusc opiniile, ci fiindcă în aceste zile omul a oferit mostre de normalitate şi responsabilitate la jobul lui, implicându-se în soluţionarea problemelor cu care se confrunta comunitatea. Iar omul ne-a fulgerat cu mănunchiuri masive de detalii tehnice, fiindcă e inginer. Da’ în limba română, se traduce că şi-a mişcat şoşonii acolo şi s-a implicat. Aaa... nu intraţi în panică! Nu am să încep şi eu acum să vă introduc în rânduri ce v-ar putea face să credeţi că vă aflaţi într-o revistă tehnică. Tehnica este în genere o chestiune faţă de care mă aflu situată paralel. Recunosc! Aşa cum recunosc faptul că şi acum vânzătoarele au răbdare cu mine să le plătesc suma în aceşti ... RONI, că bietul nostru Leu nu mai are statutul de rege monetar în ţara românească, ci a fost jumulit, vopsit şi rebotezat. Bine că nu le ziseră banilor ROMI, că m-aş fi putut gândi la darurile lui Bachus, ori la minunata carte a Agathei Christie, aia cu zece ...negri mititei! E urât ce am scris? Am discriminat pe careva?! Nu asta avusei în intenţii.
Mie una mi se acri zilele astea de atâta mizerie câtă am văzut la un loc printre cei care ar trebui să ne servească drept stâlp de moralitate, modele de urmat, înţelepciune, responsabilitate şi altea atribute pe care ar trebui să le aibă ăi de se cocoaţă pe nişte scaune pretinzând că au capacitatea să ne conducă, încât... Chiar aşa, câţi kilometri de tupeu pot avea politrucii locali şi cât de nerozi ne cred?! Dacă aleşii şi-ar oferi luxul exerciţiului hazului de propriile defecte, aşa, măcar faţă de ei înşişi, ori în familie şi printre prieteni, pot să pun pariu că societăţii noastre i-ar fi mult mai bine.
Şi uite că acum nu îi voi critica pe ăia de la putere, le-am dăruit luni întregi rânduri generoase şi milioane de gânduri aşternute pe hârtie. De această dată e musai să îmi îndrept privirea spre politrucii noştri. În aceste zile, în special aleşii judeţeni nu mi-au oferit amuzamentul penelului izvorât din contre, muniţie de criticat, ci în special dezgust masiv.
Uite de aia am ajuns noi, gălăţenii, în sapa de lemn locală: o fac pe salvatorii naţiei, afurisindu-i pe nemernicii de la putere care sug sângele poporului, însă ei reprezintă monştrii politici care au sufocat această zonă, fugărind investitorii, falimentând firmele, ani la rând. Astfel, cotele şomajului pe care le aruncă liderul liberalilor cu o satisfacţie mai mult decât ciudată, este şi consecinţă a modului cum au condus ei destinele acestei zone. Căci nu PDL-ul ne-a adus în această situaţie de ruinare a cetăţii/judeţului. Asta ca să nu se mai învârtă în jurul cozii, erijându-se în eroii neamului! Ei au condus oraşul, au decis încotro ne îndreptăm ca judeţ şi comunitate în genere, şi dacă vor să rămână la butoanele şi ciolanele locale ar trebui să nu mai plătim noi pentru toate răfuielile lor. Fiţi onorabili, apoi aveţi tupeul să ne cereţi voturile!
