Ce vrea preşedintele Băsescu? Un minister de interne eficient şi fără corupţi? Păi asta vrem toţi. Din păcate, anii de democraţie au distrus cam tot ce era de distrus în ţara asta. Cât de întinsă e caracatiţa corupţiei... nimeni nu poate spune cu exactitate. Fiecare individ s-a lovit măcar o dată de corupţia din sistem şi asta se reflectă în sondajele care au măsurat în timp evoluţia gradului de încredere în structurile legate de siguranţa naţională. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni în vămi nu face decât să confirme existenţa corupţiei de la baza la vârful instituţiilor şi să ne dea o imagine apocaliptică asupra fenomenului. Poate omul simplu, care se „confruntă” mai rar cu structurile guvernamentale, e şocat. Pe noi, cei din presă, nu ne miră nimic. Şi nu ar trebui să mire pe nimeni, pentru că presa a relatat de-a lungul timpului extrem de multe anomalii în instituţiile statului. Şi? S-a întâmplat ceva? La modul declarativ e uşor să vorbeşti de stârpirea corupţiei. Vă amintiţi de sloganul lui Băsescu din 2004? „Arde-i pe corupţi!” - scria pe toate gardurile. Au trecut mai bine de şase ani. Şase ani în care nimeni nu i-a ars pe corupţi. Până şi cazurile celebre s-au fâsâit în timp, devenind pe alocuri hilare.
Îmi amintesc acum că prin 2000-2002, cred, când un ziar scria de cineva că are afaceri necurate, imediat ştiam că vine controlul. Ce-i drept, nici atunci nu am văzut corupţi închişi pentru câţiva ani. Acum, însă, presa cam latră aiurea în vânt, pentru că a avut grijă Băsescu să o decredibilizeze. Degeaba scrie acum de un poliţist prieten cu un evazionist. Nu e adevărat, domnule, presa e montată de un mafiot să-l distrugă pe poliţistul cinstit care s-a pus să-i facă zile fripte mafiotului! N-are nicio legătură cu faptul că evazionistul-prieten-cu poliţistul a cerut să fie „atacat” mafiotul... Aşa se petrec lucrurile în ţara asta. Dar ce ziceţi de „cumetriile” dintre procurori, avocaţi şi judecători care n-au altă menire decât aceea de a „rezolva” dosare grele în care oameni şi firme sunt ţepuite chiar de cei care ar trebui să impună legalitatea? S-a scris şi despre asta. Şi? Fiecare îşi vede în continuare de „biznisul” lui, vilele cresc precum ciupercile şi presa încasează bobârnace.
N-am să înţeleg niciodată de ce preşedintele Băsescu, cel care avea toate şansele după 2004 să zdruncine din temelii sistemul corupt din România, nu şi-a luat ca aliat presa, ci, dimpotrivă, a făcut în aşa fel ca ea să slăbească. Acesta e motivul pentru care nu mai cred în bunele intenţii ale preşedintelui. Deşi, mărturisesc, sunt situaţii în care îi dau dreptate şi îl felicit în gând pentru ceea ce spune. Dar asta este buba: doar spune, nu şi face! Emil Constantinescu, la finele mandatului de preşedinte, s-a recunoscut învins de sistem. Şi Băsescu e învins, doar că nu vrea să recunoască. Păcat! Mai are aproape patru ani de mandat şi, ştiind că nu mai are dreptul la încă unul, acum ar fi momentul să ia taurul de coarne. Ar intra în istorie, precum Cuza. Sunt convinsă că poate. Dar oare vrea? Şi dacă nu vrea, de ce nu vrea? Aici îl parafrazez pe primarul Nicolae: ar fi bine dac-aş şti...
