Am scris de nenumărate ori că actuala aşa-zisă clasă politică este formată în marea majoritate din parveniţi, dar cred că la această „titulatură” trebuie să o adaug şi pe cea de idioţi. Spun asta după ultima „iniţiativă” a unor parlamentari, care vor nici mai mult, nici mai puţin decât să elibereze toţi infractorii condamnaţi la pedepse până la şase ani de închisoare. Ideea asta „genială” ar duce la punerea în libertate a tuturor hoţilor, a unei bune părţi dintre tâlhari, violatori şi escroci, dar şi a celor condamnaţi pentru corupţie la pedepse mai mici. Totul a pornit după trimiterea după gratii a lui Gigi Becali şi a fostului prim ministru Adrian Năstase, ceea ce dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, că unii se cred în ţara asta mai egali decât alţii. Care ar fi consecinţele? Cred că le bănuiţi, dar ar fi cazul să le trecem puţin în revistă. Toţi infractorii de care aminteam mai sus vor face ceea ce ştiu ei mai bine, adică se vor apuca din nou de furturi, tâlhării şi înşelăciuni. Îi poate cineva condamna, ca să zic aşa? Ei bine, nu, pentru că vor primi cam aceleaşi pedepse şi statul va fi nevoit să îi pună din nou în libertate din cauza acestei iniţiative demne de toată lauda a parlamentarilor. Nu mai spun că toate cheltuielile cu filarea, prinderea şi judecarea zecilor de mii de infractori vor fi total inutile, pentru că scopul urmărit de lege, respectiv pedepsirea făptaşilor şi reeducarea lor, nu mai poate fi atins. Practic, o bună parte din Codul Penal va deveni inutilă. Zicala „nu pune carul înaintea boilor” îşi găseşte aplicarea astăzi mai mult decât oricând. În purul stil românesc ne apucăm întâi să vorbim sau să aruncăm pe piaţă tot soiul de aşa-zise iniţiative fără să le trecem mai întâi prin filtrul gândirii. În ultimul sfert de secol am găsit tot soiul de scuze pentru a-i ţine departe de închisori pe cei care se pretind aleşii neamului, ceea ce întăreşte şi mai mult ideea că avem doar un simulacru de democraţie. Mai întâi au intrat în Parlament foştii comunişti şi securişti, iar acum şi-au făcut loc dând din coate tot soiul de aşa-zişi afacerişti, care şi-au cumpărat locuri călduţe pe băncile Camerei Deputaţilor şi Senatului ca să îi asculte şi pe ei cineva. Asta e problema noastră, a românilor. Credem că avem valoare, că acţiunile noastre chiar ar face diferenţa, când în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Cea care suferă este, ca de obicei, populaţia, iar ei, aleşii neamului, nu înţeleg nici măcar atunci că au greşit, că ar fi cazul să îşi reconsidere poziţia. Vorbeşte doar orgoliul din ei pentru că doar asta au avut, iar dacă ar accepta că au greşit, ar însemna să facă un pas înapoi, ceea ce e de neconceput. Merg pe principiul „omul din greşeli învaţă”, însă nu ştiu cum se face că nota de plată o decontăm mereu numai noi, majoritatea care i-a trimis acolo. Nu m-ar mira deci ca această iniţiativă parlamentară să aibă mare trecere în Parlament şi cât de curând să vedem puşcăriile larg deschise, iar infractorii zburdând în libertate.
