Dacă ar fi fost doar versurile cântecelor cântate de Angelica Stoican sau de mulţi alţi rapsozi populari ai neamului nostru, n-ar fi fost mare belea. Numai că, din păcate, cântecele astea nu fac altceva decât să arate obida românului de rând că, deşi trăieşte într-o ţară bogată, tot sărac rămâne, cu ochii pe la petrecerile date de politicieni în speranţa că îşi vor atrage noi prozeliţi, noi votanţi, sau pur şi simplu, doar pentru a demonstra tuturor că numai alături de ei se poate trăi bine. După ce de 1 Mai au dat fasole cu ciolan afumat şi cârnaţi celor peste o mie de arădeni care s-au îngrămădit la pomană, oameni care nici măcar nu ştiu cum de au aflat că pedeleul dă de pomană, că doar nu or fi fost membri de partid, uite că s-a mai găsit un prilej de petrecere şi duminica asta, când PDL-ul a împlinit 20 de ani. Iar toalete de lux, iar pantofi şi paporniţe de lux, pedeliştii - atât ăi bătrâni cât şi tineretul - s-au simţit nemaipomenit şi, pentru că acolo unde se dă de mâncare şi de băut moacă, nu au lipsit nici oportuniştii, s-au gândit ei să mai facă şi niscaiva înscrieri în partid. Costă, dom'le, şi pomana, în săraca ţară bogată! Păi, cum să nu fim o ţară bogată, când avem şi munţi, şi văi, şi deltă, şi, şi, şi? Subsolul ne strigă că nu are cine exploata toate bogăţiile rămase chiar şi după jaful de zeci de ani practicat de politicienii ajunşi în fruntea ţării prin voia noastră sau poate păcălindu-ne pe noi şi pe opozanţii lor. Din păcate, nu s-a găsit încă un român adevărat, un gospodar adevărat, care să stopeze jaful şi să-i pună la muncă pe cei care au fost şcoliţi să exploateze aceste bogăţii în folosul statului, implicit şi al tuturor românilor. Ne mai mirăm că în perioada cât a fost preşedinte Băsescu datoria externă a crescut în opt ani de la 15 miliarde la 101 miliarde de euro, păi când distrugi industria şi agricultura, când umbli să dai pe nimic unor străini obiective poate uneori strategice, de unde naiba să mai iei bani pentru a ţine inflaţia în frâu şi românii prin case dacă nu din împrumuturi!? La fel au făcut şi cei dinaintea lui, la fel fac şi cei aflaţi astăzi la guvernare, nu de alta, atât au învăţat sau au fost învăţaţi să facă, de multe ori chiar de cei care acordă împrumuturile. Şi toate astea, în timp ce unii care până nu demult nici nu ştiau să arate pe hartă unde este România, acum pretind că s-au îndăgostit subit de meleagurile româneşti, îşi cumpără o casă ici, o casă colo, se apucă să ia de la megieşi mai întâi în arendă niscaiva hectare de pământ pe care mai apoi, datorită sărăciei românului, le cumpără pe mai nimic şi devine mare latifundiar. Ca să nu mai vorbim despre cei care nici măcar nu se ostenesc să-şi mai cumpere şi vreo casă ci cumpără direct zeci sau sute de hectare de pădure pe care le defrişează în câţiva ani după care se fac nevăzuţi, lăsând românul să ofteze mai departe: săraca ţară bogată!
