A început el, războiul ăsta al lumilor, mai de demult, da' parcă mai acut ca la începutul ăsta de an n-a mai fost. Care lumi? Simplu: la noi, la români, e războiul dintre lumea (Băse)sciană, cea care ne (Boc)ăneşte viaţa de zi cu zi şi lumea cealaltă, a noastră, a rumânilor săraci, mulţi şi proşti după cum ne consideră ei, oamenii în care ne-am pus toate speranţele că ne vor scoate la liman din criza economică în care tot ei ne-au băgat.
Mai zilele trecute mi-au tot vuit timpanele de atâta ”erga omnes”, folosit atât de mai toţi analiştii politici, de avocaţii ad hoc ai poporului, cât şi de avocaţii diavolului, mai pe la toate televiziunile, bineînţeles exceptând-o pe cea naţională. De parcă noi, românii, fiind de sorginte latină, am fi cu toţii obligaţi să ştim şi ce bâiguie deştepţii ăia în limba latină. Acu' cine ştie la ce s-or fi gândit unii dintre ei, tot scuipând vorbele astea, că printre normele la care se referă limba latină se numără şi sclavia, pirateria, genocidul. Oare să ne atenţioneze careva din umbră că trecem din nou printr-un genocid, ca pe vremea lui ”Ceaşcă”? Că domnu' Vadim a ieşit la rampă în văzul lumii arătându-ne cu degetul liber pe care îl mai avea (celelate fiind ocupate să ţină aşa-zisele dovezi scrise, obţinute de la serviciile secrete, dar pe care nu le arată nimănui) pe îmbogăţiţii neamului, mai toţi cu conturi prin străinătate şi, ca un făcut, nici măcar unul cu mai puţin de patru case. Numai că şi dumnealui, ca şi marea Opoziţie, şi-au cam pierdut credibilitatea în faţa rumânului de rând. Nu pare a fi altceva decât un prost actor, jucând într-o tragi-comedie, într-o sală fără spectatori, cu toate ameninţările dumnealui că a cerut anchete celor de la FBI, CIA pentru demascarea corupţilor din România.
Să vedem săptămâna asta ce vor face sindicatele, cele ale bugetarilor, cele ale pensionarilor, cele ale militarilor în rezervă, nu de alta, dar s-ar părea că micuţul ăla din fruntea guvernului s-ar părea că are relaţii necurate până şi cu ăl de ne face vremea. Tare nu văd eu cum o mămăiţă sau un tătăiţ la 70 de ani - oameni care abia merg până la magazinul din colţ pentru o pâine şi un kil de lapte sau până la farmacie pentru a-şi lua medicamentele - să iasă în stradă pe zăpada asta, cu ciorapi peste ghete şi cu pâslă la bastoane, pentru a-şi striga nemulţumirile. Mai ales dacă mai are şi vreun vecin cu o pensie care s-a umflat în urma recalculării şi care-i spune să stea nabii acasă, că Guvernul ştie el ce face. Oricum ar fi, un război între lumile astea mocneşte, stă la dospit, gata-gata să dea afară din lighean. Problema e doar una singură: CÂND OARE?
