Zilele trecute, preşedintele României, nenea Traian Băsescu, a anunţat că are o iniţiativă menită a tăia macaroana celor eterni candidaţi la înfruntarea din banu' public spre a-şi etala priceperile într-ale politichiei mioritice. Aşadar, ce a propus şeful statul? Nici mai mult, nici mai puţin, decât ca campaniile (scuzaţi cacofonia, dar ea reflectă foarte bine nivelul politicii româneşti) electorale ale tuturor candidaţilor să fie finanţate în mod egal (nu ştim dacă unii vor fi mai egali decât alţii, dar ne putem aştepta la aşa ceva) din banii bugetului de stat, iar la finalul cursei spre fotoliile adormitoare de politician, atât perdanţii, cât şi câştigătorii să vină cu chitanţele, facturile şi bonurile (neapărat fiscale) de decontare în dinţi, ca să justifice cheltuielile de politician (în devenire) cu faţă umană. Altfel, va fi vai şi-amar de buzunarele lor, pentru că vajnicul nostru Fisc îi va scutura de toţi bănuţii cheltuiţi prin crâşme, pe beţii electorale, pe sacoşele cu zahăr, ulei, făină împărţite (tot electoral) pe la sate, ori pe nesfârşitele tarabe cu mici aburinzi aruncate prin parcuri aşa, să aibă alegătoru' ce mânca înainte de votare. Nu de alta, dar să nu cumva să apese ştampila pe vreun alt candidat din pricina ghiorăielilor din burtă...
Nu-i aşa că sopul acestui demers ar fi foarte normal şi demn de laudă? Da, dar asta dacă România ar fi o ţară normală, unde hoţii şi deturnătorii de bani publici, indiferent că fac sau nu parte din vreun partid de la putere ori din opoziţie, ar fi şi pedepsiţi. Ar fi un demers corect şi util dacă în ţara noastră instituţiile de control ale statului nu ar fi încăput la rândul lor pe mâna unor căpuşe alese pe baza devotamentului faţă de partidul-tată sau partidul-mamă, dacă am avea în funcţiile-cheie ale ţării oameni corecţi, care ar pune interesul general înaintea celui personal. Altminteri, un atare demers precum cel iniţiat de preşedintele Băsescu nu ar face decât să ofere încă o şansă (şi încă una grasă de tot) pretendenţilor la funcţii politice prin parlament, prin consilii locale ori judeţene, prin ministere sau alte asemenea instituţii politice, de multe ori inutile.
Aşa cum stau acum lucrurile în România, şi aşa cum cred că li se cuvine să facă politrucii noştri de care nu mai reuşim să scăpăm odată, să finanţezi din bani publici campaniile unor neica-nimeni care confundă ţara cu propriul buzunar (şi, din nefericire, sunt mii de-alde ăştia), nu înseamnă decât să dai bani unor neisprăviţi, ca să afunde România şi mai mult în groapa pe care i-o sapă de vreo douăzeci de ani încoace. Pentru că asta a însemnat şi continuă să însemne politica în România, cu foarte, foarte rare excepţii...
