Nu-i aşa că afară e un peisaj feeric? Nu-i aşa că zăpada care cade, cade şi nu se mai opreşte a adus bucurie în sufletele tuturor copiilor? Nu-i aşa că nisoarea şi cu viscolul care ne intră prin toate cotloanele ne fac să ne simţim ca-ntr-un pastel de Vasile Alecsandri? Aşa o fi, pentru unii. Pentru alţii, cum e şi cazul meu, ninsoarea care n-a mai contenit mi-a adus aminte de celebra zicere băsesciană, că „iarna nu-i ca vara”. Un truism evident, ca să mă exprim ca voiajorul Vanghelie „care este”, dar un trusim care la galaţi a căpătat dimensiuni groteşti. Şi aici mă refer la nu mai puţin celebrul program ISPA de reabilitare a reţelelor de apă şi canalizare.
Pentru că suntem în Galaţi, iar Galaţiul este un oraş care se mândreşte că face parte din mioritica Românie, geniile într-ale planificării au decis, cu o voioşie demnă de cauze mai bune, să purceadă la găurirea străzilor din oraş într-un ritm ameţitor, chipurile ca să-şi arate hărnicia de care dau dovadă în ale muncitului. Toate bune şi frumoase, ar zice lumea, lasă că aveam şi noi nevoie de apă mai potabilă, fără mâl şi alte foloştoace, lasă că ne trebuia şi nouă o canalizare normală, care să nu se înfunde din trei în trei zile. Evident, avem nevoie de aşa ceva, dar momentul şi modul în care meseriaşii însărcinaţi cu lucrarea au ales să o pună în practică e total de-a-nboulea. Păi, stimaţi tovarăşi, ia să stăm oleacă strâmb şi să judecăm drept: cine naiba se apucă de bortelit străzile ca să înlocuiască ţevile de canalizare în toiul iernii, când nu numai că pământul are toate şansele să fie îngheţat bocnă, dar se mai şi prea poate să vină câte o ninsoare, un viscol, acolo, ceva?...
Acuma, o vorbă veche, din bătrâni, zice omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car. Dar niciun bătrân înţelept de pe la noi nu a spus vreodată că ar fi bine să-ţi faci iarna gropi în propria ogradă. Nu de alta, dar dacă vine o ninsoare aşa cum a venit asta din ultimele zile, ai toate şansele să-ţi mâinile, picioarele ori gâtul căzând în găurile săpate de mânuţa din dotare.
Numai că la noi - şi mă refer aici în special la Galaţi, că poate în alte părţi ale României or exista şi niscai gospodari pe la instituţiile care se ocupă îndeobşte cu asemenea planificări - totul se face fără cap, doar pe baza criteriului „las' că merge şi aşa. Noi să fim sănătoşi, şi să umflăm preţul lucrării, poate ne recuperăm şi comisionul, că proştii oricum plătesc”. Aşa că până la primăvară, sau cel puţin până la topirea ultimei zăpezi căzute, le doresc gălăţenilor siliţi să meargă pe străzile ciuruite în numele ISPA succes, multă grijă şi încălţări antiderapante. Pentru că n-o să ştie niciodată ce-i aşteaptă sub zăpada proaspătă. Amin!
