Cine spune că pasajul Basarab nu ar fi o chestie utilă bucureştenilor? Nu poate spune nimeni aşa ceva, cine spune că podul hobanat către Otopeni nu e o chestie utilă nouă tuturor? Unul de trei sute şi ceva de metri, celălalt de două ori mai lung, deja avem cele mai lungi poduri din Europa. Chestia e că, odată dat în folosinţă pasajul Basarab, au apărut şi măgăriile care apar ca întotdeauna atunci când se mai face şi ceva bun prin România. Adepţii preşedintelui Băsescu s-au apucat de împărţit fluturaşi prin cutiile poştale, care să reamintească populaţiei capitalei că de fapt Băsescu a pus bazele pasajului, uitând că de fapt şi de drept Sorin Oprescu este cel care a promis şi s-a şi ţinut de cuvânt şi a terminat acest pasaj. Mârlănie de doi bani! Sau poate doar o infectă campanie electorală având în vedere viitorul post de primar al capitalei pe care îl visează dom' Băse, că la fotoliul prezidenţial nu cred că mai visează măcar. Acum, rămâne de văzut dacă totul a fost aşa cum zice şi Oprescu: legal. Că deja bârfitorii spun că a costat de două ori mai mult pasajul ăsta, că a durat mai mult decât trebuia... numai că asta e, a fost şi va fi pe la noi, întotdeauna: când cineva are o mare realizare trebuie să apară imediat şi criticii, critici care de fapt în cazul de faţă sunt cei care nu au fost în stare să facă nimic atâţia ani de zile. Că podul s-a făcut peste oameni, din buzunarele oamenilor, a un ora, nu a tuturor, pentru că au fost şi unii care au profitat din plin atunci când băftoşi fiind să le treacă podul prin curte au cerut cât nu făcea, asta nici nu mai contează acum, bine că s-a făcut. Mai rămâne acum să-l aducem pe domnul Oprescu şi pe la Galaţi, poate ne face şi nouă un pod peste Dunăre. Controversatul, mult promisul pod peste Dunăre. Că l-or face cu japonezii, cu chinezii, cu americanii, nici nu mai contează, important e să se facă odată, nu de alta dar să ne putem mândri şi noi că pe timpul nostru şi din banii noştri s-a săvârşit o lucrare care să fie un pod peste timp, un pod către generaţiile viitoare. Un pod fără taxă de trecere, un pod cu care să ne putem mândri în faţa Europei. Zvonuri sunt ce-i drept, că l-ar face brăilenii. Păi ce, brăilenii au cumva fonduri mai mari ca noi, au acces mai uşor la fondurile europene, sunt cumva mai harnici? Nu ştiu, nici nu comentez chestia asta, numai că, plimbându-mă într-o zi însorită pe Faleza superioară a Dunării, fără a avea pretenţia că aş fi vreun Anghel Saligny, m-am gândit că relieful ar permite construcţia unui pod panglică cu doar două picioare, fără a fi nevoie de exproprieri, de bani aruncaţi pe apa Dunării. Numai că până atunci ar trebui ca noi, gălăţenii, să construim un pod către un om care să vrea să rămână în istorie.
