Îmi amintesc o afurisenie a bunicii care îi învinuia pe „dumnezeii lui Hristos” văzându-i responsabili de bulversarea ţării - „care aţi pus ţara pe dos”, certându-i „şi n-aţi pus-o mai frumos”. În cultura populară, mai multe naţiuni au perpetuat convingerea că indivizii ajunşi în funcţii de conducere primesc poziţia respectivă cu acordul lui Dumnezeu. E drept că bunica vedea lumea năruită: familii decimate, copii orfani rămaşi în derivă, bărbaţii reveniţi de pe front cu sufletele mutilate şi împietrite de ororile războiului impregnate în memoria lor. Pacea nu adusese reaşezarea în matcă a societăţii, ci României talpa bocancului rusesesc pus pe grumazul ţării, la conducerea căreia au venit inculţii comunişti „cu origini sănătoase”.
De la căderea valorilor începută în perioada războiului, acum vedem semnele apoteotice ale instaurării puterii non-valorii. Ticăloşia perpetuată indiferent de „rotaţia cadrelor” prin succesiunea la guvernare a partidelor politice, de la o conducere la alta a adus înscăunaţi ce au întrecut cu mult prăduielile şi ticăloşiile anteriorilor. Poate că Dracul şi-a băgat coada preluând înscăunările. Altfel cum ar fi devenit ticăloşia, degradarea morală, fireştile trăsături acceptate de societate, iar calităţile aparţin inadaptaţilor social, acelor mari prostovani cărora „le mănâncă din traistă câinii”? De când nobleţea caracterului reprezintă un impediment, cei mai mari ticăloşi conduc naţia. Gloatele românilor, cu eternul lor mioritism, au acceptat toate nedreptăţile, vociferând o vreme colectiv, apoi s-au obişnuit. Înstrăinaţi de mulţi ani, românii au pierdut sentimentul colectivităţii, drept pentru care, din când în când, câte un protest dramatic, individual, atrage atenţia publică prin grozăvia gestului, însă fără efecte reparative. Categoriile profesionale învrăjbite unele împotriva altora nu se mai revoltă nici măcar pentru reducerea porţiei de lapte a bebeluşilor. Oricum, tot mai puţini adulţi decid să aducă moştenitori într-o lume atât de ostilă cu nou-născuţii. În aceste vremuri licitaţiile achiziţiilor şi investiţiilor publice se aranjează doar pentru firmele portocalii, căci acestea se îmbogăţesc fulminant, proporţional cu sărăcirea gloatelor. Iar străinii se trezesc cu banii de şpagă daţi, şi cu licitaţia pierdută.
„Ce ţară frumoasă, bogată şi mândră am avut noi! Au tras toţi de ea, precum câinii...” – îmi revin în minte cuvintele bunicului ...
Portocaliii erau apreciaţi fiindcă nu au vândut obiectivele industriale româneşti asemenea roşiilor. După ce au adus românii în sapă de lemn, portocaliii se pregătesc acum să tranşeze România la bucată, pentru mezat. Figurile lui Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza răsucindu-se în morminte încă nu îi bântuie. Ce legătură are Dumnezeu cu deciziile acestei puteri, abuzurile ei, legumizarea neamului şi ameţirea unor tineri?
Rectific afurisenia bunicii, şi o adresez celor de la putere: Restructura-v-ar Dumnezeu!
