Voi nu obosirăţi de vaierul unora ce se dau de ceasul morţii, de grija bietului nostru oraş condamnat la paragină şi uitare?! Bocetul, căci a devenit un bocet, despre cum ne-a lovit nenorocirea şi din oraş port, mare, frumos şi prosper, ajunserăm ca vai de capul nostru, cu riscul de a fi depăşiţi chiar şi de Târgu Bujor, ce ne ameninţă să devină metropolă, înainte ca Galaţiul să mai facă vreun pas mic de melc spre viitor. Nu contest încremenirea în timp şi dezvoltarea altor urbe concomitent cu neînţepenirea într-un oarece trecut, ci chiar involuţia. Este o chestiune evidentă. Însă mi se pare incalificabil faptul că refrenul bocetului este lălăit la urechile noastre tocmai de cei care au fost la masa sfârtecării ciolanului, în toată această perioadă în care urbea noastră s-a tot dus la vale. Iar acum promit că ne vor aduce schimbarea. Care schimbare? Cea dintre noi tot cu noi? Dacă ar fi o schimbare de mentalitate, de viziune, ar fi o altă poveste. O schimbare de genul: ne-am cam făcut scorurile, ne cam ajung viluţele, căsuţele, conturile şi dricurile, căci dihăniile alea negre cu care se înghesuie oamenii în vogă ai urbei nu se numesc maşini, ci arată precum nişte dricuri de ucis fărâma de umanitate ce se chinuia să mai supravieţuiască în marea de fală ce îi roade. Asta fiindcă în sinea lor mustesc de nesiguranţă. Dar să îi lăsăm pe oamenii vii care, cu de la sine alegere, se condamnă la circulaţie infernală în dricurile pe roţi ce ar putea fi înlocuite, aşa cum se întâmplă în ţările civilizate, cu maşini mici ce se mişcă uşor prin trafic. Treaba lor dacă grandomania le întunecă simţul practic!
Să nu intrăm în panica traiului într-un oraş care nu mai ţine pasul cu vremurile. Să ne ştergem ochii de râurile de lacrimi de crocodil ce ne podidesc feţele, ca strategie electorală, şi să îi mulţămim frumos lui Boldea. Cum, de ce lui Boldea?! Lui Mihail Boldea, parlamentarul care urmăreşte binele meu legislativ şi al electoratului din Colegiul Nr. 9, care uite, drăguţul de el, a adus Galaţiul pe buzele tuturor românilor. Aşa că nu vom intra în uitare. Şoc şi groază sapă cel mai bine în conştiinţa colectivă. Deci ceea ce nu a reuşit prefectul cu Balul lui din perioada protestelor, pe care a trebuit omul să îl amâne cu obidă din cauza gurilor clevetitoare, a reuşit tânărul, şi de succes avocat şi parlamentar şi ce o mai fi el pe acolo.
Se miră careva că Mihăiţă a dat cu praf de uşcheală?! Se miră degeaba! Mihăiţă a fost băiat de gaşcă, şi a declarat cu propriile cuvinte ce intenţii are: după ce se termină bâlciul el pleacă pe alte meleaguri. Drept e că băieţii din Cartierul Negru au decis că este rândul lor să fie onorabili. Mihăiţă i-a scos pe mulţi de la apă, ţuhaus, nelăsându-i să îşi muncească existenţa cu studii superioare gratuite pe Traian, cu masă şi pat pe banii statului, şi se făcea ca acum la rândul lor să îi mulţumească frumos.
Gurile rele comentează că Mihăiţă i-ar fi apărat în instanţă pe ăi de se mişcau până se dez-Integrau în Abisul Iadului, căci orgiile nu au vreo legătură cu evoluţia spirituală, oricât de mult i-ar minţi ăi de-i aburesc pentru a le nenoroci existenţa. Şi dacă individul pentru care unii şi-au pierdut minţile, familiile şi averile s-a acoperit bine cu praf de uşcheală, firesc e ca şi lui Mihăiţă să îi iasă acrobaţia asta.
Între timp noi am avut circ, cât cuprinde, iar Galaţiul a ieşit din uitare. Câta mai norocul pe capul nostru...
