Ceea ce i se întâmplă acum deputatului Mihail Boldea şi familiei acestuia nu e o surpriză, decât dacă iei în calcul câteva elemente de moment. Mă refer aici la fuga lui Boldea şi la faptul că sunt acuzaţi şi tatăl şi fratele său mai mic. Afacerile lui Boldea, suspiciunile şi datele concrete au fost cunoscute ani de-a rândul. Mă surprinde şi pe mine, ca pe mulţi alţii, faptul că totul a „explodat” acum.
Vinovat sau nevinovat, Boldea avea câteva „bube”, în sensul că despre el s-a vorbit ani de-a rândul în termeni nu prea elogioşi, ceea ce pentru un om normal nu are cum să fie prea comod. Prima oară când am auzit de acest om, acum foarte mulţi ani, i se pusese „eticheta” de apărător al interlopilor. Şi ce e rău în asta? - mi-am spus. Avocaţii cu asta se ocupă, apără oameni care, într-un fel sau altul, ajung să aibă probleme care trebuie soluţionate în justiţie. E adevărat, o parte dintre aceştia sunt infractori, actele şi faptele lor penale fiind confirmate ulterior prin hotărâri judecătoreşti. Avocatul este însă doar un specialist angajat să facă tot posibilul pentru a dovedi nevinovăţia sau pentru a minimaliza vinovăţia clienţilor săi. Avocatul infractorilor nu este un infractor. Boldea, însă, din câte am citit cu proprii mei ochi în actele celor de la DIICOT, a sărit peste această graniţă. Tentat, probabil, de bogăţia evidentă, de opulenţa vieţii clienţilor săi, nu s-a mărginit la a-i stoarce de bani pe aceştia, ci a aspirat la mai mult. Aşa a ajuns să fie el însuşi asimilat tagmei infractorilor.
Nu sunt eu în măsură să-l judec şi să-l cataloghez în vreun fel pe Mihail Boldea, alţii sunt chemaţi să o facă. Documentele DIICOT, însă, sunt absolut stupefiante. Unele dintre faptele descrise acolo sunt incriminabile, dar sunt şi elemente interpretabile. Din punctul meu de vedere, Boldea ar fi putut să demonteze câteva dintre acuzaţii, pentru că a dovedit de-a lungul timpului că ştie meserie. Din păcate, a ales să dispară, ceea ce spune foarte mult despre sine.
Cazul Boldea va mai fi dezbătut mult timp de acum încolo. Se vor spune multe lucruri, dar unele nu se vor spune niciodată. Românii ştiu însă să discearnă, cred, şi să citească printre rânduri. Unele chestiuni, altminteri evidente, deja au început să capete o spoială menită să salveze ce se mai poate salva, în speţă imaginea unora din anturajul său, a celor care l-au propulsat în Parlament sau care i-au înlesnit comiterea de fapte care acum sunt incriminate pe toate canalele.
Dacă mă aştept la ceva în urma acestui caz... este vorba de trei lucruri: să se dovedească legal ceea ce e de dovedit, să plătească fiecare pentru faptele sale şi să se tragă învăţămintele care trebuie. Dacă primele lucruri sunt clare, ţin de organele de anchetă şi de justiţie, cu al treilea aspect ţelurile sunt mai greu de atins. Mi-aş dori mai multă rigurozitate în selectarea candidaţilor şi o responsabilizare a celor care decid cine sunt aceştia, dar şi mai mult discernământ la vot din partea noastră, a tuturor. Boldea ar fi devenit oricum, probabil, un infractor, dar nu era cazul să fie şi parlamentar, iar acolo a ajuns graţie PDL Galaţi şi gălăţenilor din colegiul său. Cum spuneam... mai multă responsabilitate ne trebuie.
Vinovat sau nevinovat, Boldea avea câteva „bube”, în sensul că despre el s-a vorbit ani de-a rândul în termeni nu prea elogioşi, ceea ce pentru un om normal nu are cum să fie prea comod. Prima oară când am auzit de acest om, acum foarte mulţi ani, i se pusese „eticheta” de apărător al interlopilor. Şi ce e rău în asta? - mi-am spus. Avocaţii cu asta se ocupă, apără oameni care, într-un fel sau altul, ajung să aibă probleme care trebuie soluţionate în justiţie. E adevărat, o parte dintre aceştia sunt infractori, actele şi faptele lor penale fiind confirmate ulterior prin hotărâri judecătoreşti. Avocatul este însă doar un specialist angajat să facă tot posibilul pentru a dovedi nevinovăţia sau pentru a minimaliza vinovăţia clienţilor săi. Avocatul infractorilor nu este un infractor. Boldea, însă, din câte am citit cu proprii mei ochi în actele celor de la DIICOT, a sărit peste această graniţă. Tentat, probabil, de bogăţia evidentă, de opulenţa vieţii clienţilor săi, nu s-a mărginit la a-i stoarce de bani pe aceştia, ci a aspirat la mai mult. Aşa a ajuns să fie el însuşi asimilat tagmei infractorilor.
Nu sunt eu în măsură să-l judec şi să-l cataloghez în vreun fel pe Mihail Boldea, alţii sunt chemaţi să o facă. Documentele DIICOT, însă, sunt absolut stupefiante. Unele dintre faptele descrise acolo sunt incriminabile, dar sunt şi elemente interpretabile. Din punctul meu de vedere, Boldea ar fi putut să demonteze câteva dintre acuzaţii, pentru că a dovedit de-a lungul timpului că ştie meserie. Din păcate, a ales să dispară, ceea ce spune foarte mult despre sine.
Cazul Boldea va mai fi dezbătut mult timp de acum încolo. Se vor spune multe lucruri, dar unele nu se vor spune niciodată. Românii ştiu însă să discearnă, cred, şi să citească printre rânduri. Unele chestiuni, altminteri evidente, deja au început să capete o spoială menită să salveze ce se mai poate salva, în speţă imaginea unora din anturajul său, a celor care l-au propulsat în Parlament sau care i-au înlesnit comiterea de fapte care acum sunt incriminate pe toate canalele.
Dacă mă aştept la ceva în urma acestui caz... este vorba de trei lucruri: să se dovedească legal ceea ce e de dovedit, să plătească fiecare pentru faptele sale şi să se tragă învăţămintele care trebuie. Dacă primele lucruri sunt clare, ţin de organele de anchetă şi de justiţie, cu al treilea aspect ţelurile sunt mai greu de atins. Mi-aş dori mai multă rigurozitate în selectarea candidaţilor şi o responsabilizare a celor care decid cine sunt aceştia, dar şi mai mult discernământ la vot din partea noastră, a tuturor. Boldea ar fi devenit oricum, probabil, un infractor, dar nu era cazul să fie şi parlamentar, iar acolo a ajuns graţie PDL Galaţi şi gălăţenilor din colegiul său. Cum spuneam... mai multă responsabilitate ne trebuie.
