Navigând prin lumea internetului şi a reţelelor de socializare am descoperit cea mai bună conjugare a acţiunii care ne determină soarta o dată la patru ani. Acest lucru mi-a adus aminte testul pe care primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, l-a avut în faţa lui Robert Turcescu acum câţiva anişori, când a fost nevoit să conjuge verbul ”a fi”. Un lucru banal la prima vedere, dar foarte complicat pentru unii, mai ales când au funcţii de conducere.
Revenind în prezent, vedem cum mulţi dintre politicieni o fac de „oaie”, crezând că sunt Michael Jakson, alţii că fac parte din aceaşi gaşcă cu regele Spaniei, iar unii emit legi stupide şi care sunt luate în serios, cum ar fi protecţia moluştelor sau taxa pe apa de ploaie. În concluzie, avem proşti în politică cât pentru 1.000 de ani. Oare nu se prefac doar pentru a ne duce gândirea spre lucruri mărunte şi a ne determina să ne uităm la Cruduţa cum plânge în hohote ca la o înmormântare după ce a primit un şut în fund de la un ”celebru fotbalist”?
Vorbeam la început despre conjugarea verbului ”a vota” şi despre cum ne afectează soarta trimiţând proşti pe bandă rulantă. Iată cum se conjugă acest verb: eu votez, tu (politicianule) câştigi, el (adversarul) pierde, noi ne nenorocim, voi vă îmbogăţiţi, ei merg în şomaj. Eh... care e prostul acum? O logică destul de bună a creatorului acestui artificiu, poate mult prea realistă ca să o acceptăm în masă şi să putem ţipa AJUNGEEE! Un parcurs al vieţii noastre de 23 de ani de democraţie trasat într-o simplă conjugare. E foarte trist când poţi să rezumi trecutul şi viitorul unei ţări în doar câteva caractere, dar fără ca cineva să fie capabil să schimbe cursul acestei soarte belstemate. Vin alegerile, iar praf în ochi, de data asta au de unde, că nici străzile nu îi mai intereseză să le mai spele, iar promisiunile despre gâsca cu ouă de aur şi despre cum toţi vom trăi în puf vor fi precum pliantele de la un supermarket. Un mare... circ, pentru care plătim bilet în fiecare zi, fără să ne întrebe cineva dacă vrem să vizionăm acest spectacol expirat, iar televizorul care devenise un refugiu s-a transformat într-o instituţie pentru promovarea stupidului.
Batem cele mai stupide recorduri: cel mai lung cârnat, cea mai lung rochie de mireasă... eu propun să facem cea mai lungă listă cu înjurături la adresa celor care uită că au fost trimişi să ne reprezinte şi preferă să ne aburească ca pe copiii de 4 ani (mă refer la toată clasa politică). Eu votez, politicianul câştigă, noi rămânem cu suferinţele şi blestemele. Şi totuşi trebuie să mergem la vot?! Ce ziceţi să urmăm sfaturile deputatului care a decis să dea cu subsemnatul la... maimuţă?
