Nu ştiu de ce, parcă din an în an marile sărbători ale românilor vin şi trec din ce în ce mai neobservate, oamenii nu mai ştiu să sărbătorească sau nu mai au chef din cauza poverilor puse în cârca lor de conducătorii lor iubiţi. Uite, de exemplu, luna asta ar fi trebuit să-l serbăm pe Mihai Eminescu, numai că doar pe ici pe colo s-au făcut niscaiva încercări timide. Marea Unire de la 24 ianuarie tot cam aşa, bine în schimb că s-au găsit câţiva nostalgici să ducă flori lui Ceauşescu de ziua lui. Guvernanţii nici ei par să nu mai aibă timp de astfel de celebrări, mai ales că acum, după ce i-au convins pe ăia de la FMI să ne prelungească acordul, numai că nu ştim noi ce-or mai fi promis în schimbul celor două luni de prelungire. Până una-alta, premierul nostru ne linişteşte, asigurându-ne că doar aşa se vor putea face paşi mărunţi dar siguri către finalizarea reformelor promise. Deci încet-încet, zice dumnealui, vor fi scoase la vânzare câte 15% din acţiunile de pe la Transgaz, selectarea unui consultant pentru listarea a 15% din Complexul Energetic Oltenia, 10% din Nuclearelectrica şi 15% din Romgaz. Mai urmează să scăpăm de CFR Marfă, de Poşta Română şi mare lucru nu prea mai rămâne de vândut prin Românica. Ar mai fi Oltchim, cică pe asta vor să o privatizeze prin insolvenţă, adică să nu o falimenteze. O fi şi asta vreo chestie, că prea îi zic cu foc cei care vor să o aplice. Deci cam astea ar fi obiectivele pe care ni le-au promis aleşii noştri? Unde or fi oare promisiunile alea de trai mai bun, de eradicare a sărăciei românilor, uitate ca şi multe alte promisiuni. Că aşa-i pe la noi de când lumea şi pământul: când ţi-ai văzut sacii în căruţă... Acum au apărut cu totul alte priorităţi, de exemplu Victor Ponta îl urgentează pe Crin Antonescu să-şi întocmească profilul de preşedinte pe care să-l prezinte deja poporului român. Numai că acesta e contestat chiar de oamenii din propriul partid, şi nu de oricine, Călin Popescu Tăriceanu numai oricine nu se poate numi, acesta propunând nici mai mult, nici mai puţin decât alegeri în sânul PNL-ului pentru desemnarea candidatului la prezidenţiale din 2014. Aşa că lucrurile nu sunt limpezi nici pe departe prin USL. Cert este că mulţi au început deja să-şi ascută ghearele pentru alegerile de anul viitor, până şi Dan Voiculescu ne asigură că va fi un rival de temut pentru Traian Băsescu. Cine ştie cine va mai îngroşa rândul pretendenţilor la tronul României până la anul? Numai că până atunci, uite că Ponta le cere voie celor de la FMI să reducă TVA-ul la pâine abia din iunie şi asta numai dacă ne dau ăia voie, de pensii nu mai zice nimic, cât despre majorări salariale, despre astea nu mai vorbeşte nimeni, nici guvernanţii dar parcă nici sindicatele. Astea, sindicatele, parcă ar fi intrat în pământ, nu mai vezi un marş de protest, nu mai vezi o negociere pe la guvern, cred că s-au sleit de tot.
