Cică mai deunăzi, Portocaliu-Împărat îl cheamă la sfat pe Milică cel Mic, sfetnicul său cel de încredere, şi-i spune: „Băi, Milică, tu ai văzut cât de mare e balamucul ăsta de la noi din împărăţie? Nu mai reuşesc oamenii să plătească dăjdiile, că s-au înmulţit peste măsură logofeţii, vorniceii, zapciii şi ăilalţi strângători de biruri, dar la noi, la vistieria împărăţiei, nu mai ajung galbenii aşa, potop, ca odinioară... Ia pune-ţi tu boierii dimprejur la treabă, să scornească ceva, de să nu mai fie atâta vraişte şi furgăseală printre gealaţii domniei! Să mai desfiinţăm din boierii ăia care tot uită să dea la punga ţării din zeciuielile strânse de la amărâţii de la sunt supuşi, că prea s-au îmbogăţit fără măsură! Să mai trimitem la dracu-n praznic din purtătorii ăştia de caftane, ca să vină omu' să dea birul direct la noi, la vistierie, că altfel rămâne punga domniei numai bună s-o fluture vântu'...” Iar Milică, sfetnic ascultător, a purces de îndată la sfat cu boierii lui şi au ticluit fuga-fuga o ditai scorneala: cică să facă din ălea 42 de giudeţe mici şi tare strânse la băierile pungii numai 8 giudeţe, mai mari şi mai ascultătoare de Portocaliu-Împărat. Că aşa s-ar sfârşi cu neorânduiala din ţară şi cu furgăseala boiernaşilor din cele patru zări ale împărăţiei. Zis şi făcut. De unde mai ieri erau, în ograda lui Portocaliu-Împărat, 42 de giudeţe degrabă neascultătoare de voia domniei, mai peste noapte au răsărit numai 8 voievodate, fiecare cu un singur cap, şi ăla pus de sfetnicii cei de încredere ai lui Portocaliu-Împărat, ca să nu iasă din vorba domnului şi să nu se lăcomească la punga ţării. Numai că ticluiala lui Milică cel Mic nu a ieşit aşa cum ar fi vrut împăratul, pentru că talpa ţării, în loc să fie mai uşurată în dăjdii şi zeciuieli, a rămas la fel ca înainte, ba chiar acuma aveau de bătut cale lungă, cât să tocească două perechi de opinci, până la uşa zapciului care trebuia să strângă dijmele. Iar punga ţării nu s-a umplut mai abitir, ci s-a făcut chiar mai goală ca înainte...
Nu-i aşa că povestea de mai sus vă pare cunoscută? E şi normal. pentru că a fost inspirată din balamucul real pe care s-au apucat să-l pună la cale ai noştri bravi conducători. Chestia este numită oficial „planul de reorganizare administrativ-teritorială, în vederea eficientizării accesării fondurilor europene”. Foarte frumos nume, foarte lăudabilă intenţia, numai că după cum ne-a arătat experienţa ultimilor vreo douăzeci de ani, la noi orice idee bună în teorie ajunge un dezastru când e pusă în practică... Păi, numai imaginaţi-vă ce ar însemna ca în locul judeţului nostru şi al celorlalte 5-6 împrejmuitoare să ia fiinţă un singur mega-judeţ (sau voievodat, cum ghiduş le numea şeful statului), cu un singur prefect, un singur consiliu judeţean, un singur municipiu reşedinţă de judeţ cu un singur primar aferent! Iar cum dulcele stil mioritic nu se va dezminţi, gălăţenii ar avea imensa „baftă” de a fi obligaţi să se ducă până la Constanţa pentru vreun amărât de act trebuincios sau pentru cine ştie ce altă treabă administrativă...
Da, ideea de reorganizare ar fi bună, însă aplicată într-o ţară unde administraţia e la fel de eficientă ca aceea din Germania, nu la noi. Dar ce contează? Avem idei, ce ne mai trebuie şi creier?...
