”Să faci ce zice popa, nu ce face el!”. Cam aşa ne sfătuiau bătrânii noştri pe vremuri. Oare de ce? Să fi fost ticăloşiţi cei din tagma asta a preoţilor chiar şi pe vremea lor? Oricum, pe vremea bunicilor nu ştiu dacă preoţii erau mai buni sau mai răi, cert este că erau cu mult mai puţini la număr. Chiar mă gândeam mai zilele trecute că nu am mai văzut de mult să se construiască o şcoală generală, un liceu sau o facultate prin urbea noastră. În schimb, mai la tot pasul au apărut aşa-zisele lăcaşuri de cult, bisericile de tot soiul, de toate religiile, care de care mai pompoasă, mai impunătoare, cu cât mai multe turnuleţe şi ferestre imense cu vitralii pe măsură. S-or fi înmulţit oare cei care îşi întorc faţa către Dumnezeu, sperând într-o iertare a păcatelor şi într-o viaţă mai bună pe lumea aialaltă? Cum-necum, chestia e că în curând o să avem mai multe biserici decât şcoli, biserici ridicate cu bani mulţi şi de a căror provenienţă nu îndrăzneşte nimeni să întrebe, că doar nu vrea nimeni să se pună rău cu Cel de Sus. Mai e un aspect însă, un aspect pe care fără să vreau l-am remarcat de curând la înmormântarea unui amic: aceste lăcaşuri de cult, fiind conduse de nişte neaveniţi într-ale credinţei, de nişte oameni care, cu sau fără chemare către Dumnezeu, au transformat pe reprezentantul Domnului, cel căruia mai tot omul îi spunea cu respect „săru' mâna părinte”, într-un chip demonic, întruchiparea răului, a hoţiei, a batjocurii credincioşilor din parohia pe care o mulge ca pe vaca lu' bunică-su. Cel pe care l-am văzut la înmormântarea mai sus-amintită ori era beat ori era incult ori era pur şi simplu prea plin de el. În orice caz, un nemernic pe care la un moment dat a început să-l înjure lumea. După ce că pierdea mai tot timpul şirul cuvintelor pe care le citea din faţa lui, dascălul fiind nevoit să-i arate cu degetul unde a rămas, la un moment dat s-a burzuluit la câteva doamne care îşi vedeau de îndatoririle lor de rude ale mortului, cu cuvintele: ”Alo, cucoană, ce, s-a terminat slujba de vă tot foiţi?”. Săru' mâna părinte! A mai uitat şi să-i îndemne pe cei prezenţi să-şi ia rămas bun de la decedat şi când o femeie a vrut să facă asta după ce mortul fusese scos din biserică a oprit-o, spunându-i că el n-a oprit pe nimeni să facă asta în biserică şi să nu-l înveţe nimeni pe el ce are de făcut. Şi uite aşa, unul ca ăsta, altul pedofil, altul exorcist, altul curvar, instituţia asta, care prosperă fără doar şi poate, ajunge ca din lăcaş de cult să devină încet-încet un lăcaş de ură, oamenii văzând nu de multe ori în preot un îmbuibat ajuns în sutană doar ca să le ia banii mai uşor. Săru' mâna părinte!
