Nu cred că mai miră pe nimeni faptul că a venit iarna şi că edilii noştri, dar nu numai ai noştri, edilii din toată Românica, au fost luaţi iar pe nepregătite. Păi, băăăăiii tatăăă!!!! Cu natura nu te poţi pune, indiferent că eşti Sorin Oprescu, Marius Stan sau Marius Moga. De data asta chiar nu mai învinovăţesc pe nimeni, nu de alta, am văzut şi utilaje la treabă, şi oamenii de pe la firma aia cu galben pe salopetele albastre (că doar n-am voie să-i dau numele că mă amendează oamenii ăia care n-au altă treabă decât să urmărească tv-urile sau ziarele să nu cumva să înjure de mamă pe guvernanţi!) care dădeau de zor cu lopeţile pe unde credeau ei că trec oamenii, dar de fapt oamenii aveau nevoie să treacă prin altă parte, oricum, treaba este bună. Ştiţi cumva şi melodia aia a Mirabelei Dauer care zice: „e bine-bine, e foarte bine!”? Ei, cam aşa e şi prin viaţa noastră, e bine-bine doar până se afişează întreţinerea, până îţi vin toate facturile şi până când şefii tăi îţi spun că deocamdată n-au bani să-ţi dea salariul. De parcă „fimeile” alea încasatoare de la Electrica te înţeleg vreodată că nu ţi-ai luat salariul de două-trei săptămâni, sau RDS-ul te iartă cumva dacă nu le achiţi la timp factura. Orişicât, vremea asta a mulţumit (sper) o grămadă de oameni care se plângeau că a încolţit grâul şi că dacă dă un ger, fără zăpadă, se duce naibii recolta de grâu de anul ăsta şi că va trebui să mâncăm iar grâu din Sahara sau din deşertul Nevada. Iaca, avem zăpadă acum să ne punem şi-n ceainic, şi-n troaca porcului, şi-n cratiţa câinelui, şi-n ciocul găinii şi al curcanului. Că aşa merităm, nu de alta, dar până mai acum două-trei săptămâni ne plângeam că am avut sărbători de iarnă fără zăpadă, acum când avem zăpadă din belşug, cred eu că ar trebui să ne plângem că avem prea multă zăpadă fără sărbători. Eiii, dar ce mai contează dacă ne mai plângem noi de ceva sau nu, şi aşa nu ne aude nimeni, nici pe noi, nici pe ucraineni, ce, ăia cred că dacă au ieşit în stradă vor rezolva ceva? S-o creadă ei şi să citească din istoria Românicii, să vadă că de câte ori au ieşit românii în stradă n-au făcut nici măcar un d-ăla mic şi negru de căţel. Exceptând ”of-connors” (că aşa zic eu în loc de ofcourse-ul englezilor), Marea Revoluţie din '89 (oare?). Acu', fie el Ponta, Băsescu sau Antonescu, toţi au fost nevoiţi să se ascundă prin casele lor, prin birourile lor, nu de alta, dar cu natura nu te poţi pune indiferent dacă eşti prim ministru, preşedinte de ţară sau viitor candidat la preşedinţia ţării, nu de alta dar rişti să-ţi îngheţe minciunile şi să fii nevoit să apelezi la serviciile ălora care s-au specializat în a nu găsi victimele niciunui accident, decât atunci când trebuie să le facă necropsia. Mai e oleacă, aşa că până una-alta... ninge, ninge... şi ce dacă?
