Peste 60.000 de vieţi salvate anul trecut datorită ambulanţei. Peste 80.000 de oameni salvaţi în unităţile UPU-SMURD. Pot părea cifre seci în spatele cărora se ascunde ore întregi de muncă. Intervenţii, unele periculoase, unde nu se pune problema ca maşinile SMURD sau cele ale Ambulanţei să nu ajungă. La astea mai adăugăm zecile de cazuri de agresiuni cărora le cad victime aproape zilnic echipajele salvatorilor. Salvatori care, intraţi într-un serviciu de urgenţă, nu pot să spună că nu merg la un caz deoarece zona e periculoasă, chiar dacă nămeţii sunt cât casa, apa ajunge la garduri sau se intervine în zone în care populaţia a mai fost în nenumărate rânduri violentă. O să spuneţi că v-aţi săturat de câte ori aţi auzit că salvarea nu a venit aşa repede cum se dorea. Dar e greu să înţelegi că, atunci când poate tu ai febră sau te doare stomacu, în altă parte a judeţului cineva trage să moară doborât de un infarct, împuşcat, zdrobit sau bătut crunt. Niciodată nu s-a avut grijă ca numărul salvatorilor din serviciile de urgenţă să fie suficient de mare pentru a rezolva toate cererile în acelaşi timp. De aceea criteriul e gravitatea cazurilor. O să spuneţi că privatizarea ar putea rezolva asta. O să vă spun că banii alocaţi sunt aceiaşi, aşa că se va întâmpla, probabil, cum se întâmplă acum. Când medicul îţi recomandă analize şi le poţi face gratuit, că eşti doar asigurat, ai de la casa de asigurări o listă cu laboratoarele private, că de stat nu a mai rămas mai nimic, unde îţi poţi face analizele. Surpriză. Dacă suni după jumătatea lunii, ţi se spune că s-au terminat banii alocaţi de stat pentru analizele gratuite, aşa că fie le plăteşti cash şi le faci atunci, fie aştepţi luna viitoare. Şi atunci cine ne poate garanta că şi cu privatizarea serviciilor de salvare nu se va ajunge tot aici, că atunci când vei suna la firmele private care iau bani de la stat să te salveze nu ţi se va spune că… s-au teriminat banii? O să spui atunci: nu-i bai, sun la ambulanţă sau SMURD. Numai că s-ar putea ca ele, în timp, să rămână fără oameni, atraşi cu salarii mai mari la firmele private. În plus, orice firmă privată trebuie să facă profit. E logic. Cum o poţi obliga să trimită maşini în zone periculoase sau în alte judeţe dacă acolo se întâmplă un accident colectiv?
L-am ascultată pe ministrul Sănătăţii cum încerca să explice povestea cu privatizarea asistenţei de urgenţă. Nu părea prea convins nici el, semn că legea i s-a impus. Pentru că altfel nu înţeleg de ce chiar preşedintele României a simţit nevoia să pună urât la colţ un om pe care ieri îl decora. Ministrul Sănătăţii aproape că spunea că speră că nu vor fi prea multe firme private ce se vor agita să salveze vieţi. Ni s-a spus să stăm liniştiţi, că fac ei nişte norme şi totul va fi bine. Din păcate, toată lumea ştie cum stau lucrurile când e vorba de legi şi norme în România. Nu le respectă cei puternici atâta vreme cât milioanele strânse de la sănătate le fac cu ochiul. Aşa că e clar, se pregătesc să intre în scenă „băieţii deştepţi” din asistenţa de urgenţă. De data asta orice mică eroare a lor, şi vor fi destule, va costa vieţi. Nu vieţile celor bogaţi sau celebri. Pentru ei se va găsi mereu cine să intervină. Serviciile private de urgenţă funcţionează şi acum bine merci şi se pot ocupa de cazurile mai puţin grave, de transporturi etc. În schimb, nu cred că ele vor credita statul sau vor accepta bani la limită, aşa cum sunt siliţi să o facă angajaţii de la stat. După ce s-a privatizat totul în ţara asta, acum până şi dreptul la viaţă este pregătit să fie vândut.
