Ieri am fost martorul gestului unui medic adevărat. Al unui om adevărat, care nu a lăsat politica de şanţ pe care o practică aleşii acestui neam de 20 şi ceva de ani să înghită spiritul - adevăratul spirit - hipocratic. Raed Arafat, sirianul care s-a dovedit vreme de peste două decenii mai român decât toţi românii, şi-a dat demisia din funcţia pe care o ocupa în cadrul nevolnicului guvern PDL-UDMR şi s-a reîntors la ceea ce ştie cel mai bine să facă - medicina de urgenţă. Omul care a pus în funcţiune unul dintre cele mai performante sisteme de ambulanţă din Europa şi din lume, omul care a fost lăudat de nemţi, de francezi şi de olandezi pentru „nivelul de răspuns” pe care îl dobândise SMURD, a lăsat politica pe seama neisprăviţilor care au făcut-o şi până acum şi s-a reîntors la meseria lui, aceea de salvator de vieţi.
Este, din câte îmi amintesc eu, prima DEMISIE DE ONOARE pe care o văd în România post-'89. Vor mai fi fost poate şi altele, dar cei care le-au fost „autori” nu au fost personalităţi de asemenea anvergură. Nu vreau să-i ridic osanale lui Raed Arafat, dar omul merită toată stima pentru ce a făcut până acum şi pentru ce a făcut când nu a mai fost lăsat să facă ce făcuse.
Şi toate acestea, pentru ce? Pentru un sistem sanitar bolnav de corupţie, de lene, de birocraţie, pentru o ţară în care se desfiinţează spitale şi se ctitoresc biserici (deh, pesemne că dă mai bine în faţa Celui de Sus dacă dai bani unui popă, decât dacă aduci o farfurie de mâncare unui bolnav lipsit de toate cele...), pentru un sistem de stat care ia banii contribuabilului şi îi plimbă prin toate buzunarele guvernului şi parlamentarilor (şi sunt tare multe, buzunarele astea...). Chiar aşa: domnule ministru Ritli (tare greu de pronunţat nume ai!), de ce mama dracului ne pui să plătim fără discriminare acea „contribuţie la sistemul asigurărilor de sănătate”, dacă de banii (mulţi) pe care ni-i iei nu eşti în stare să ne dai, atunci când ajungem, de nevoie, într-un spital, nici măcar două feşe şi un leucoplast? Ce faci cu banii ăia pe care ni-i scoţi din buzunare? Îţi trebuie ca să-i mituieşti pe fabricanţii de medicamente? Sau îi împarţi cu ceilalţi trepăduşi din ministerul cu ironie numit al Sănătăţii? Sau, poate, eşti în deplină cârdăşie cu celălalt „inginer financiar” de la Finanţe, ăla, Ialomiţianu, şi plimbi banii noştri prin toate cotloanele vistieriei de stat până când nu mai rămâne nici urmă de ei? Te-ai bătut cu pumnu-n piept că vrei să faci reformă, că vrei să pui pe picioare un sistem sanitar de nivel european. În schimb, ai reuşit să-l pui pe chituci şi pe cel aşa prăpădit care era. Unde este mult-trâmbiţatul „model olandez” pe care te tot lauzi că ai să-l implementezi cu de-a sila în România? La ce crezi că ne-ar folosi aşa ceva? Te-ai gândit, măcar o clipă, că România nu-i Olanda (aşa cum nici iarna nu-i ca vara, ca să citez un „clasic în viaţă”)? Sau încă nu ţi-ai dat seama în ce ţară trăieşti? Vorba aia, nu eşti român, aşa că e scuzabil... Mai degrabă, domnule încă ministru Ritli, fă ce a făcut Arafat şi dă-ţi demisia. Cât mai ai încă onoare. Că ăla care a fost la baza acestei „reforme” sigur nu are aşa ceva şi n-o să-şi dea demisia în vecii vecilor...
