De câte ori v-aţi întrebat ce mai este normal în viaţa noastră? Oare mai ştim să recunoaştem normalul? Am început cu aceste întrebări pentru că săptămâna trecută am rămas uimit de modul cum s-au desfăşurat evenimentele pe scena politică românească, în special privind episodul discursului liderului PSD, Victor Ponta. S-a dezbătut mult pe această temă, că ar fi vorba de o înţelegere între premier şi social democraţi, că ar fi o trădare în USL sau că ar fi vorba şi de un eventual şantaj la mijloc. Foarte puţină lume a observat o parte care putea fi crucială în viitoarea noastră dezvoltare ca societate şi naţiune, adică un gram de normalitate de la cea mai înaltă tribună a ţării. Un discurs bine construit din punct de vedere logic, cu un pic de ironie combinată cu sarcasm, dar în special un limbaj normal, prin care mesajul a fost clar şi transmis într-un mod non-brutal.
Priveam la emisiunile TV din partea grupului ARB (antene, realităţi şi btv-işti) cum încercau să desluşească misterele unui limbaj normal şi, mai mult de atât, erau de-a dreptul stupefiaţi că a fost posibil aşa ceva, ca şi cum a comis o infracţiune. Adică dacă discursul unui om politic nu are un caracter de „ba pe-a 'mă-tii”, nu are valoare şi înseamnă o trădare la nivel înalt a electoratului. Din punctul meu de vedere, această greşeală a fost făcută de toţi jurnaliştii cu renume din România, indiferent de interesele financiare pe care le are fiecare, că doar deontologia şi onoarea nu mai contează când nu îţi sunt satisfăcute nevoile primare. Înclin să cred că am decăzut atât de mult încât, dacă nu există ceva cu scandal, înseamnă că nu este în ordine. Drept dovadă, celălalt lider USL, Crin Antonescu, a dat un exemplu de sălbăticie rar întâlnită din partea unui liberal, în discursul din ziua investiturii noului guvern, 30 de minute de limbaj neconstructiv, din care am înţeles că Băsescu este de vină pentru tot ce se întâmplă şi că ar trebui să moară în chinuri groaznice, dar fără să ofere nici cea mai mică soluţie. Adică după principiul „eliminăm duşmanul şi după asta vedem noi”, că doar merge şi aşa.
Repet, nu mă interesează motivele pentru care Victor Ponta a ales să aibă un asemenea discurs, doar apreciez o schimbare a discursului politic care ar putea duce spre eleganţă şi schimb de idei constructive. Discursul respectiv ar trebui luat ca model pozitiv pentru politicienii noştri mărunţi şi poate atunci o să vedem ceva schimbări în viitoarea clasă de conducători. Vă întreb la final: ce credeţi că este mai constructiv pentru noi - un discurs elegant sau unul de batjocoră de joasă speţă?
