Cu niscaiva timp în urmă simţeam o mare dezamăgire în suflet, crezând eronat că ne-am mioritizat în proporţii alarmante ce riscau cangrenarea întregului organism al fiinţei naţionale. Pentru o vreme păream că acceptasem în masă, pe nemestecate, toate abuzurile venite din partea vremelnicilor înscăunaţi.
De vreo douăzeci de ani politicienii fac schimburi de amabilităţi între ei, de suprafaţă, îşi îndeasă buzunarele cu bani publici. Atunci când sacul e prea gol se mai împrumută, că doar nu vor plăti ei, ci noi, apoi mai vând ce-a mai rămas nevândut de predecesori, de prin zestrea statului, şi tot aşa. Poporul ăsta poate îndura multe. Însă are o limită. Asta nu înţeleg cei care se cocoaţă vremelnic la putere: faptul că toleranţa norodului nu este un cec în alb cu scadenţa la infinit.
Opoziţia se arată contrariată de criticile jurnaliştilor. Faptul că actuala putere a dat-o în bară mai abitir decât toţi ceilalţi la un loc nu înseamnă că opoziţia trebuie să se aşeze la putere pur şi simplu, necondiţionat. Societatea cere acum imperios un alt tip de politician, nu acelaşi traseist care se vântură de peste o decadă prin viaţa politică, schimbându-şi din când în când culorile partidei sub care joacă, păstrându-şi însă găunozitatea.
Lideri USL declarau că vor câştiga alegerile pe toate planurile, considerând că pot arunca în luptă orice: cozi de topoare, mături şi alte obiecte neînsufleţite îmbrăcate în haina opoziţiei. Ei bine, nu este aşa!
Oamenii care au reuşit să protesteze chiar şi în condiţii climaterice periculoase sănătăţii şi-au exprimat setea pentru o societate democratică, transparentă, cu alegeri libere, conducători oneşti, responsabili. Opoziţia nu se poate face că plouă, întorcând convenabil spatele.
Readucerea democraţiei unei societăţi aburită cu comasatele înseamnă altceva decât decizia a 2-3 şmecheri din fiecare judeţ, de a ne arunca în faţă, aşa, fără drept de apel, pe nişte unii care să se aleagă conducători ai comunităţilor noastre. De parcă cei 2-3 ar şti ce e mai bine, şi ne dau ce să mestecăm/votăm. Asta e culmea sfidării dreptului de a alege! Puteţi decide susţinerea pentru un premier şi un preşedinte. Dar în plan local trebuie lăsaţi cu toţii să candideze. Să vedem o miuţă frumoasă, cu mai mulţi jucători în teren, atât la judeţ, cât şi la primăria oraşului reşedinţă de judeţ.
Dar şi opoziţia vrea să facă economii cu alegerile ca şi puterea care invoca tot economisirea pentru a ne băga pe gât comasatele. E drept, punga opoziţiei este sleită de absenţa de lângă ciolanul bugetului statului. Dar dacă puterea a comis-o în aşa hal, iar opoziţia e sigură de susţinerea electoratului, atunci de ce n-ar merge pe încrederea electoratului? Cu varianta unor propuneri de profesionişti cu reputaţie onorabilă, nu ar avea de ce să îşi facă griji. Cetăţenii refuză vechii dinozauri pătaţi.
Zăpada ne înconjoară, iar unii tot aruncă anticipat drobul de sare al iminentelor inundaţii şi pe noi ne grijeşte politica, alegerile de la vară?! Vor trece şi inundaţiile, cu pagubele lor, chiar dacă autorităţile vor încurca din nou borcanele organizării. Însă, cei care nu vom fi înghiţiţi de ape, vom mai trăi şi peste un an, şi peste mai mulţi, iar societatea noastră are nevoie de sănătate mintală, decizională, civică. Adică avem nevoie să revenim în matca normalităţii. Ne-au ajuns atâţia ani de aberaţii de orice fel.
