Când auzi vorbele astea, „economie de piaţă”, te gândeşti, vrei-nu vrei, la o piaţă mai ieftină, la un trai mai bun, la un portofel în care să mai rămână ceva şi pentru un bilet la teatru după ce te întorci de la piaţă. Aş! Da' de unde! Te duci la piaţă cu ceva bani (după gândirea ta), te învârţi până ameţeşti pe la tot felul de minimarket-uri, studiind piaţa cum se zice şi până la urmă cumperi ceea ce s-ar numi strictul necesar (de multe ori nici atât), te mai uiţi de două ori în urmă cu părere de rău că n-ai luat aia, că n-ai luat aia, şi pleci acasă exact ca-n vorba din bătrâni: şi ne..., şi cu banii luaţi. Odată ajuns acasă, scoţi din sacoşă cumpărăturile, te aşezi pe un scaun şi priveşti mirat la ceea ce ai scos pe masă. Mister mare! Pe ce s-or fi dus banii, că toate cumpărăturile nu-ţi ajung să-ţi asiguri hrana zilnică nici măcar pentru o săptămână?! Asta, doar în cazul fericit în care nu aveai nevoie să mai cumperi ulei, zahăr, făină albă sau bulion. Drept pentru care te hotărăşti ca data viitoare să te duci la un supermarket, că ţi-a mai spus doar vecina că acolo e mai ieftin. Şi vine şi data viitoare, te înarmezi cu ceva bănuţi că abia ai luat salariul sau pensia şi te prezinţi încrezător la un supermarket, mai ales că ai mai şi văzut pe la televizor că ăştia mai dau şi moacă. Îţi iei căruţul de rigoare dacă ai o fisă de cincizeci de bani, dacă nu, schimbi pe undeva, şi începi să te plimbi printre rafturi. Să te plimbi, da, pentru că de fapt preţurile nu sunt cu mult mai mici decât la magazinul din colţul blocului, sunt mai mici doar dacă iei cu baxul, cu mormanul, cu toptanul. Mai păţeşti şi una nepăţită dacă eşti ceva mai în vârstă şi nu vezi prea bine, nu de alta, dar preţurile scrise cu cifre lizibile pentru tine mai au şi un alt preţ, scris mic-mic-mic, preţ care este de fapt cel final, cel pe care îl vei plăpti la casă pentru că are inclus şi TVA-ul. E şi ăsta un mister, de ce mama naibii nu au afişat un singur preţ, adică cel final, cu tot cu TVA, ca să ştie şi deşteptul şi prostul cât costă produsul respectiv. Într-un final, te prezinţi la casă, unde te uiţi cu jind la căruţurile celor din faţa sau din spatele tău, gândind cu amărăciune: ”uite dom'le că nu toţi sunt săraci ca mine, unii mai au încă bani”. Plăteşti cele două pungi cu paste, cutia cu bulion şi sticla cu ulei (că doar astea ţi s-au părut a fi mai ieftine) şi pleci îngândurat tot la magazinul din colţul blocului tău. Mare mister şi cu supermarketurile astea. Oricum, te-ai plimbat preţ de vreo câteva ore, că doar mişcarea face bine sănătăţii, ba unde mai pui, te-ai mai şi lămurit cum e şi cu „economia din piaţă”. Asta e, pentru unii funcţionează, pentru unii nu. Nu mai e vorba de nici un mister, până la urmă e vorba doar de norocul în viaţă al fiecăruia.
