Poveştile despre victimele inundaţiilor din toată ţara au umplut în ultimii ani mai mereu paginile ziarelor şi ecranele televizoarelor. În general era vorba de poveşti ale celor care, cu ajutor sau prin forţe proprii, reuşiseră ca în locul casei luate de ape să facă alta. Asta era situaţia fericită, dar din păcate, cum vremea a trecut şi lucrurile s-au uitat, s-a uitat şi că unii sinistraţi de atunci sunt şi acum la fel de sinistraţi. Unii poate au o vină proprie că nu au reuşit cu puţinul ajutor dat de stat să îşi refacă viaţa; alţii, care nu au avut locuinţă proprie nici atunci, nu au nici acum o casă a lor. Sunt poveşti aflate la polul opus al celor în care protagoniştii erau cei care reuşiseră. Cei care nu au reuşit sunt din păcate la fel de numeroşi ca şi ceilalţi, cazurile fericite. Poate cel mai bine se observă povestea sinistraţilor pe viaţă în fosta tabără de sinistraţi de la Tecuci, transformată acum într-o tabără socială, diferenţa fiind că acum cei cazaţi acolo încă din 2008, după ce apa le-a luat casa, trebuie să îşi plătească măcar utilităţile. Sunt familii cu mulţi copii, cei mai mulţi fiind şi înainte de inundaţii chiriaşi în casele sociale ale Primăriei Tecuci. De atunci stau în module, iar prea puţini s-au rupt de viaţa de asistat social. Când îi vezi cum arată şi cum stau ca în Evul Mediu, prima oară nu poţi să simţi altceva decât milă şi nu ştii cui să dai dreptate. Ei se plâng că vor fi lăsaţi pe drumuri, că nu au bani să plătească utilităţile, că vor locuinţe sociale, nu module. Asta în timp ce autorităţile se plâng şi ele că oraşul nu mai are bani să susţină atâţia şi atâţia oameni, unii dintre ei fiind acuzaţi că nu vor nici măcar să muncească pentru a primi venitul minim garantat. Pe lângă tinerii şi adulţii din tabară, sinistraţi pe vecie mai sunt şi bătrânii care nu au altă vină decât că, la vârsta la care i-au prins inundaţiile, nu au mai avut puterea să îşi refacă singuri casele şi nici copii nu au avut, să îi ajute. Şi ca la Tecuci poate mai sunt şi în alte judeţe cazuri asemănătoare de oameni aflaţi în voia sorţii şi azi, şi mâine, cărora apa le-a luat tot, până şi dorinţa de a mai lupta pentru a avea o viaţă normală.
