Cutremur şi tzunami. Dezastru în plină desfăşurare, cu replici multiplicate. Japonezii au înrădăcinat în subconştientul colectiv filmul cutremurelor desfăşurate de mii de ani. Aşa că, acum aşteaptă liniştirea pământului, pentru a-şi reconstrui locuinţele distruse. După ce se vor convinge că nu văd un film de groază, ci dezastrul chiar s-a produs, îşi vor sufleca mânecile şi, conştiincioşi, cu simţul responsabilităţii adânc înrădăcinat în ei, îşi vor îndepărta semnele dezastrului. Locul ruinelor va fi luat de ordine şi construcţii. Probabil copiii lor vor cânta cu propriile lor cuvinte un refren al copilăriei noastre: “Podul de piatră s-a dărâmat/ A venit apa şi l-a luat/ Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai trainic şi mai frumos!”. Japonezii oferă acum umanităţii lecţia demnităţii, calmităţii, raţionalităţii.
Ne putem pune pentru o clipă în locul lor? Cât vaiet, câtă jelanie şi inactivitate ar fi urmat după un atare dezastru? Românii ar fi fost în stare de şoc naţional generalizat şi ar fi aştepatat să vină cineva “să ne dea!”. Ne amintim cu toţii reacţiile conaţionalilor noştri loviţi de inundaţii. Nu pot face o comparaţie cu modul în care au reacţionat românii la cutremurul din 1977. Am însă memoria reacţiei românilor de după inundaţii. Autorităţile au încercat ulterior dezastrelor să îi convingă pe oameni să plece din calea apelor. Însă românii refuzau să îşi părăsească locuinţele.
După ce le-au fost construite locuinţe din bugetul naţional pe terenuri mult mai sigure decât cele pe care se aflaseră vechile lor case - în judeţul nostru un individ îşi construise casa chiar pe un teren considerat de specialişti ca fiind parte din vechea albie a unui râu - nu au fost mulţumiţi. Aşa că au smuls ferestrele şi uşile noilor locuinţe şi s-au întors să locuiască în vechile case, devastate de ape.
Câtă diferenţă între noi şi un neam organizat, responsabil... Unii le-ar aminti şi defectul uscăciunii inimii. Nu au ei foarte mare sensibilitate, precum cei cu sânge latin, însă pe ei te poţi baza. Noi avem atâta frumuseţe în limba noastră, iar folclorul nostru este atât de bogat şi impresionează alte naţii.... Însă acel “merge şi aşa”, miortismul nostru, vaietul, jelania, şpăgile date pentru ocuparea unui loc de muncă la stat, permisivitatea faţă de infractorii de la cele mai înalte nivele ne-au adus în situaţia în care ne aflăm. Aşa se face că noii îmbogăţiţi - proveniţi din foştii nomenclaturişti care au ştiut să se învârtă - ne conduc acum, cu cinismul dus la cote pe care nu ni le-am fi imaginat. Noi nu avem acum un dezastru natural. Societatea noastră este un dezastru în plină desfăşurare. Japonezii acceptă că în faţa naturii trebuie să te înclini şi să accepţi. Iar noi, mioritici, ne lăsăm duşi de valul în care ne aflăm. Cred că şi pământului îi este milă şi poate silă de prostia permisivităţii noastre.
Ne putem pune pentru o clipă în locul lor? Cât vaiet, câtă jelanie şi inactivitate ar fi urmat după un atare dezastru? Românii ar fi fost în stare de şoc naţional generalizat şi ar fi aştepatat să vină cineva “să ne dea!”. Ne amintim cu toţii reacţiile conaţionalilor noştri loviţi de inundaţii. Nu pot face o comparaţie cu modul în care au reacţionat românii la cutremurul din 1977. Am însă memoria reacţiei românilor de după inundaţii. Autorităţile au încercat ulterior dezastrelor să îi convingă pe oameni să plece din calea apelor. Însă românii refuzau să îşi părăsească locuinţele.
După ce le-au fost construite locuinţe din bugetul naţional pe terenuri mult mai sigure decât cele pe care se aflaseră vechile lor case - în judeţul nostru un individ îşi construise casa chiar pe un teren considerat de specialişti ca fiind parte din vechea albie a unui râu - nu au fost mulţumiţi. Aşa că au smuls ferestrele şi uşile noilor locuinţe şi s-au întors să locuiască în vechile case, devastate de ape.
Câtă diferenţă între noi şi un neam organizat, responsabil... Unii le-ar aminti şi defectul uscăciunii inimii. Nu au ei foarte mare sensibilitate, precum cei cu sânge latin, însă pe ei te poţi baza. Noi avem atâta frumuseţe în limba noastră, iar folclorul nostru este atât de bogat şi impresionează alte naţii.... Însă acel “merge şi aşa”, miortismul nostru, vaietul, jelania, şpăgile date pentru ocuparea unui loc de muncă la stat, permisivitatea faţă de infractorii de la cele mai înalte nivele ne-au adus în situaţia în care ne aflăm. Aşa se face că noii îmbogăţiţi - proveniţi din foştii nomenclaturişti care au ştiut să se învârtă - ne conduc acum, cu cinismul dus la cote pe care nu ni le-am fi imaginat. Noi nu avem acum un dezastru natural. Societatea noastră este un dezastru în plină desfăşurare. Japonezii acceptă că în faţa naturii trebuie să te înclini şi să accepţi. Iar noi, mioritici, ne lăsăm duşi de valul în care ne aflăm. Cred că şi pământului îi este milă şi poate silă de prostia permisivităţii noastre.
