Este tot mai evident că asocierea cu PSD, partid contestat cu vehemenţă de către simpatizanţii PNL, le-a adus liberalilor nenumărate prejudicii de imagine. Mulţi dintre susţinătorii de altădată ai acestora s-au trezit, peste noapte, obligaţi să accepte un pact cu inamicul lor numărul 1 din politica românească - atât de controversat şi blamat de către liberalii care chiar cred în liberalism, principii, doctrină. Acei liberali - dezamăgiţi de nişte lideri însetaţi de putere, ce-au călcat în picioare valorile şi ideologia liberală – au înghiţit în sec şi au mers mai departe. S-au conformat, dar nu au uitat. Astăzi, derapajele şi excesele unui lider „liberal”, cu apucături de dictator, îi pun pe idealiştii din PNL, dar şi pe simpatizanţi la zid, prin acceptarea lui Gigi Becali în partid. Votanţii PNL, o categorie aparte a electoratului din România - şcolit, boem (în teorie), cu mult mai multă cultură faţă de electoratul altor partide – nu se mai regăsesc în amestecătura de doctrine şi culori din peisajul politic al României. Liberalii şi-au pierdut drumul, şi-au pierdut identitatea şi s-au transformat, după modelul PSD, într-un soi de refugiu pentru dalmaţienii cu buzunarele burduşite din politică. Liberalii au devenit, într-o clipită, mai populişti decât populiştii lui Dan Diaconescu, categorie pe care – cu ipocrizie sau nu – au blamat-o întotdeauna. Peneliştii s-au transformat, în doar un an de zile, şi-n pesedişti, conservatori, au ignorat tradiţia liberală şi au apelat la tot felul de tertipuri ieftine pentru a se menţine pe linia de plutire. Partidul Naţional Liberal a uitat să practice deschiderea către societatea civilă, iar atunci când Uniunea Social Liberală îşi va da duhul, cei ce vor ieşi cu adevărat şifonaţi din marea familie căcănie sunt nimeni alţii decât liberalii. Gigi Becali spunea despre liberalul-dictator Antonescu că „are un har de a vorbi, te face să plângi”, declaraţie ce a lăsat cu gura căscată opinia publică. Ce-i drept, semi-caracterizarea liderului PNL venită din partea latifundiarului din Pipera duce cu gândul la manelişti. Numai ăia se mai pot lăuda cu un asemenea „har”. „Liberalizarea” lui Gigi Becali, în prag de campanie electorală, este cel mai mare şoc pe care PNL îl putea face cadou simpatizanţilor, după asocierea cu PSD. În ciuda faptului că înjură pe la colţuri, niciun liberal, cu excepţia a două-trei figuri marcante de la Centru, nu are curaj să critice şi să condamne derapajele, dar mai ales achiziţiile liderului PNL. Cariera politică a preşedintelui impus pentru o lună şi jumătate, nicidecum ales, se află pe ultima sută de metri. Departe de a mai fi credibil, Crin Antonescu îşi aşteaptă, ceva mai cuminte decât ne-a obişnuit, şutul în fund de la Călin Popescu Tăriceanu.
