Două personaje politice ţin prima pagină în aceste zile. Este vorba despre Klaus Iohannis şi Dan Voiculescu. Cei doi au apărut în ipostaze total diferite.
Klaus Iohannis, preşedintele PNL, a organizat o conferinţă de presă în care a scos pentru prima oară barda şi a lovit fără milă în PSD. Omul care a făcut Sibiul să strălucească a fost nemilos faţă de foştii colegi din USL. Mărturisesc faptul că îl simpatizez pe Johannis, care este un alt tip de om decât politicianul român clasic. Iohannis mi se pare un german aterizat întâmplător în România, şi spun asta chiar dacă sibianul este sas la origine, adică are rădăcini germane. Mă refeream însă la nemţii născuţi acolo, lângă Rin. Când am auzit prima oară de posibila lui candidatură la preşedinţie am simţit că poate va fi un alt început pentru ţara asta. Un german, Carol 1, a pus în 1866 bazele României moderne şi până în august 1944 ţara noastră a fost de nivel european. După aceea au venit la putere comuniştii fanatici şi bolşevicii mujici şi au distrus aproape totul. Am avut parcă o revelaţie şi m-am gândit că după 148 de ani România are o nouă şansă. Este adevărat că Iohannis nu are lângă el oameni puri ca lebedele albe, dar poate că va reuşi să aducă măcar speranţa că ţara noastră poate renaşte. Tocmai pentru că eu cred în Klaus Iohannis consider că el a făcut o greşeală la conferinţa de presă atacând PSD-ul. PNL şi PSD au fost împreună la guvernare şi vina pentru situaţia în care se găseşte România este împărţită. De la Iohannis lumea aşteaptă să vină cu soluţii, pentru că abuzurile şi greşelile făcute sunt cunoscute.
Cel de-al doilea personaj care face subiectul editorialului este Dan Voiculescu, zis „Felix Motanul” sau „Varanul”. Acest personaj dickensian a ajuns aproape de mititica. „Nea Dănuţ” sau „profesorul Voiculescu” este acuzat de mai multe lucruri. Cred că nu miră pe nimeni că fostul securist a ajuns aproape de închisoare. Acest personaj sinistru a fost marele păpuşar al politicii româneşti în ultimii 10 ani. Voiculescu a reuşit cu un partid insignifiant să se afle mereu la masa unde erau bucatele cele mai alese. Cele patru posturi de televiziune pe care le deţine l-au ajutat indiscutabil. Apropo de televiziuni. I-am văzut în sala de judecată pe Mircea Badea şi Mihai Gâdea, cei doi băieţi care ar sări şi în foc pentru Felix Motanul turnător. Pe Mircea Badea l-am apreciat pe vremea când făcea emisiuni alături de Teo la Tele7Abc, numai că, după ce a dat chix cu fabrica de chibrituri şi a ajuns la Antene, a devenit un alter-ego al lui Dan Voiculescu. Adică: dacă Felix strănută, trebuie să o facă şi Mircică. Badea nu mai are haz pentru că nu mai este credibil. De fapt, cred că poartă pe sub cămaşă un tricou cu chipul lui Felix Motanul. Ce să mai spun despre Gâdea, căruia îi stătea mai bine ca moderator al emisiunilor adventiştilor... Acest Al Bano al televiziunilor româneşti este ridicol în subiectivismul său, care pare că se transformă pe zi ce trece într-o slugărnicie primitivă. Acum toată lumea aşteaptă verdictul în cazul lui Voiculescu, care pozează fără succes în victimă inocentă. Felix a scos recent o carte intitulată „Cum l-a învins USL-ul pe Traian Băsescu". Poate că Varanul va avea ocazia să scrie în închisoare volumul „Sunt o victimă a justiţiei". Introducerea o pot realiza în tandem Badea şi Gâdea. Iar Antena 3 ar putea face un reality show din închisoare cu Dănuţ Voiculescu şi „prietenul" lui drag, Gigi Becali.
Klaus şi Felix sunt personaje total diferite, dar fac parte amândoi din eşichierul politic românesc. Diferenţa este că primul se află în mare ascensiune în timp ce celălalt se zbate să nu ajungă în spatele zăbrelelor. Acestea sunt paradoxurile politicii româneşti.
