Un studiu recent efectuat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi a scos în evidenţă că 65% dintre absolvenţii de liceu se angajează în cu totul alt domeniu decât cel pentru care au învăţat, dacă ar fi să nu urmeze o facultate. Practic, majoritatea celor chestionaţi au declarat că preferă să se apuce de cu totul altceva fie pentru că salariile sunt prea mici, fie pentru că nu există joburi disponibile pe acel domeniu, iar această analiză este valabilă şi la nivel naţional. Este imaginea clară a haosului în care ne aflăm de peste 20 de ani când vine vorba de orice în general şi de învăţământ în special. Practic, adolescenţii noştri habar nu au de ce au ales să urmeze un liceu sau altul, în primul rând pentru că părinţii nu au ştiut să le descopere abilităţile într-o perioadă a vieţii lor când chiar au nevoie de ajutorul lor. Sunt copii care sunt mai buni pe partea reală, ceea ce înseamnă că excelează la Matematică, Fizică şi Chimie, pe când alţii sunt mai buni pe partea umană, ceea ce înseamnă că Româna şi limbile străine sunt totul pentru ei. O greşeală pe această zonă poate ruina destine de cele mai multe ori. Adolescenţii de azi vor ajunge adulţii de mâine, frustraţi că sunt prinşi într-o profesie pe care o urăsc doar pentru că tati şi mami au considerat o prostie să strice tradiţia de familie şi să se facă altceva decât avocat, dentist, notar, funcţionar, iar exemplele pot continua. Ne mirăm apoi că avem o grămadă de incompetenţi care ne conduc la diferite nivele, fără să ne întrebăm dacă contribuim şi noi, pornind de la propria familie, la acest talmeş-balmeş. Suntem supăraţi că avem funcţionari şi magistraţi incompetenţi şi corupţi, o clasă politică care îşi vede doar propriile interese, dar nu ne întrebăm de unde porneşte problema, ce a determinat această situaţie pentru a putea găsi soluţii. În ţările occidentale şi nu numai testele de aptitudini reprezintă o linie directoare, care separă apele de la o vârstă foarte fragedă pentru copii. Adolescenţii vor urma astfel şcoala, liceul şi facultatea pentru care chiar au aptitudini, iar societatea va avea cu adevărat de câştigat când aceştia se vor angaja, îşi vor deschide o afacere sau îşi vor urma pasiunea, ce poate înseamna că vor deveni pictori, cântăreţi sau sculptori. La noi totul se reduce de multe ori la ceea ce vor părinţii, iar aceştia, trebuie să recunoaştem, se ghidează după prejudecăţi, după ceea ce cred unii sau alţii, ceea ce este departe de ce vrea copilul. Sigur, părinţii trebuie să îşi ghideze copii, să îi ferească de tot soiul de pericole care le vor apărea inevitabil în cale, dar asta nu înseamnă cocoloşire şi mai ales impunere pe anumite segmente ale vieţii pentru că finalmente asta le va distruge viaţa. Mulţi părinţi au decis să devină mai flexibili, s-au deschis către nou, iar asta le-a folosit din plin copiilor. Este calea de urmat pentru toţi părinţii şi sper că din ce în ce mai mulţi o vor urma, altfel perspectivele noastre ca naţie nu vor fi prea bune.
