De ani de zile asistăm la o tendinţă ce devine pe zi ce trece mai alarmantă. Oamenii, şi în special tinerii, nu mai socializează, ci „chatuiesc”. Băieţii nu mai cer numărul de telefon unei fate, ci adresa de Facebook. Realitatea pare că s-a mutat on line, la nivel virtual, însă este doar o himeră, care ascunde adevăratele probleme ale generaţiei de mâine. Am auzit deunăzi expresia „mă înţeleg atât de bine cu fata aia pe messenger, de parcă ar exista o conexiune între noi”. Există doar conexiunea de Internet şi nimic altceva, pentru că, după cum bună parte din cei care petrec ore bune în fiecare zi pe Internet realizează în cele din urmă, realitatea este cu totul alta decât cea virtuală. Asta este explicaţia pentru care mulţi adolescenţi sunt antisociali, au ajuns introvertiţi şi se complac în această situaţie pentru că nimeni nu le oferă tradiţionalul şut în fund ca să se mişte de pe scaun şi să iasă la o cafea cu prietenii sau la un film cu o fată. Este explicaţia clară a numărului imens de divorţuri din momentul de faţă, iar dacă nu vom veni cu un plan de acţiune cât de curând, o sa ne trezim că generaţia de mâine nu va concepe să aibă copii decât dacă sunt făcuţi în eprubetă. Pe vremuri, băieţii se considerau norocoşi dacă fata pe care o plăceau sau măcar o parte din prieteni aveau telefon fix acasă. Odată stabilită o întâlnire, nu prea se mai revenea asupra ei decât dacă apăreau situaţii de viaţă şi de moarte, iar de multe ori era o adevărată aventură să suni pe cineva acasă, pentru că dacă se nimerea un membru al familiei la telefon, trebuia să îl convingi mai întâi pe acela că îţi place fata şi ai vrea să ieşi cu ea. Socializarea era pe primul plan, aşa cum şi trebuie de altfel, iar cei care nu stăpâneau această calitate, erau forţaţi să şi-o dezvolte dacă doreau să aibă vreo şansă la o viaţă normală. Acum statutul social este dat de numărul de prieteni de pe Facebook, ca să nu mai spun de penibilul absolut reprezentat de like-urile la tot soiul de postări. Aud, mai nou, că elevii ar putea învăţa direct de pe iPaduri, ca să nu îşi mai rupă spatele cărând zilnic manuale şi caiete în spate. Măsura ar fi bună în principiu, atât timp cât copiii nu vor avea acces la Internet, iar aplicaţiile de pe iPaduri vor fi reduse la cerinţele şcolare. Altfel ne vom trezi că am agravat problema de care vorbeam mai devreme, pentru că adolescenţii nu vor face altceva decât să discute cu prietenii pe Internet sau să joace diverse jocuri. Vina aparţine în egală măsură părinţilor, mult prea ocupaţi să facă rost de bani pentru a supravieţui în această perioadă dificilă din punct de vedere economic, dar şi sistemului de învăţământ, prea rigid şi reticent la schimbare, la adaptare în funcţie de vremurile pe care le traversăm. Va fi nevoie de multă muncă şi în special de consiliere şcolară pentru ca adolescenţii să înţeleagă că trebuie să lase deoparte confortul şi liniştea mediului familial pentru a face faţă lumii de astăzi. Nu va fi deloc uşor, va fi dureros în cele mai multe cazuri, dar este o etapă necesară, pe care orice tânăr trebuie să o parcurgă pentru a putea avea viaţa pe care şi-o doreşte.
