Simplu: de o infinitate de ori, pentru că, uite, aşa-i românul, niciodată nu se învaţă minte. Lăsându-i la o parte pe credulii care şi-au pierdut toată agoniseala de o viaţă sau pe cei care chiar s-au împrumutat pentru a participa între 1992 şi 1994 la faimosul joc piramidal „Caritas”, sau pe cei care i-au făcut punga groasă lui Sorin Ovidiu Vîntu la nu mai puţinul faimos FNI, uite că şi în zilele noastre, după douăzeci de ani, poate nu tot aceeaşi români, dar mai mult ca sigur niscaiva rude de-ale lor tot or fi, se lasă păcăliţi în continuare de tot felul de aşa-zise „fabrici de visuri”. Nu mai departe de săptămâna trecută, am fost plăcut impresionat să aud pe stradă, din toţi decibelii pe care îi puteau scoate nişte difuzoare amplasate pe o maşină, că vine pe la noi marele târg de locuri de muncă, pentru toate categoriile sociale, pentru pensionari, pentru şomeri sau pentru oricine altcineva căruia nu-i ajung banii şi ar vrea să facă rost de un venit suplimentar. Când colo, ce să crezi, la aşa-zisul târg de locuri de muncă (una din fabricile de visuri) nu era altceva decât o adunătură de oportunişti care pe vremuri închiriau cinematografe sau vreo sală pe la Casa de Cultură a Sindicatelor pentru a-şi promova afacerea lor stil MLM (adică „Multi Level Marketing”, adică vânzări de produse de tot felul în stil piramidal) şi care acum, sub oblăduirea statului organizează astfel de târguri pentru a-i păcăli pe români să umble pentru ei cu şamponul sau săpunul din uşă în uşă. Chiar am auzit un tinerel spunând altuia: „dă-i mă la naiba cu şamponurile lor cu tot, dai mai întâi pe la prietenii care vor să te ajute să-ţi faci clientelă şi după aia când realizează cât de scump le-ai dat nici nu te mai cunosc”. Şi avea dreptate! O altă fabrică de visuri e şi loteria asta, care deşi s-ar părea că are rădăcini încă de pe vremea lui Moise, cel care se zice că ar fi primit nişte pământ după ce a câştigat la o loterie locală, uite că are şi cred că va mai avea încă mii de ani de acum încolo „fripţii” ei. Cum naiba se poate să nu nimerească nimeni luni de zile combinaţia câştigătoare? Ceva nu miroase bine în Danemarca! Oare dobânda aia la opt milioane de euro de ce nu se adaugă la premiu? Că doar banii ăia nu cred că au voie să-i ţină în seifurile Loteriei Române aşa - degeaba, fără nici o dobândă. Dar, aşa cum îi spunea regelui său care nu înţelegea ce-i cu jocul ăsta, cel supranumit inventatorul loteriei franceze a rămas în istorie explicându-i mai pe înţelesul său că acest joc nu este altceva decât „taxa pe prostie”. Ca să nu mai vorbim de bingo-urile astea care par să se înmulţească, nu de alta dar s-ar părea că după fiasco-ul de acum doi ani, Bingo Metropolis încă nu şi-a plătit foştii angajaţi, cărora le rămăsese dator cu niscaiva parale. Deh! Alţi români fripţi!
