Tehnica avansează uimitor. Cine şi-ar fi imaginat acum 20 de ani că vom putea vedea chiar în oraşul în care locuim filme 3D? Pardon, în oraşul vecin. Cine ar fi crezut că tinerii nu îşi vor mai da întâlnire la Elice, ci îşi vor spune "hai să ne-ntâlnim la mall"? Dar iar vorbesc aici de oraşul vecin, căci tot în mall-ul lor am putea găsi oferte şi discount-uri mai bune pentru i-pad sau i-phone şi parcă văd că tot ei vor avea primii iphone 5 şi i-tv. Dar ce avem noi şi ei nu au? Eheee, noi avem i-politica. Ai noştri sunt holograme curate pe lângă 3D-ul lor. Îi vezi, dar nu-i poţi atinge, fac de toate dar se vede şi se simte doar în lumea lor intangibilă. Ce ajunge la noi? Zgomot, culoare... Cu banii de bilet cheltuiţi, aşadar gaură, bineînţeles. Ce va urma în i-galaţiul de peste o lună sau două? Dezvăluiri şocante, anchete halucinante, dosare marcante, trecuturi dezgropate, critici virulente... la cât suntem noi de oraş alb-negru. Şi laaasă, că al nostru i-candidat ne va face el să vedem lumea în 3D. Ce pot face eu, virtualul spectator? Copy - paste, ignore, delete...
Virtualul este viitorul câmp de luptă pentru politicieni. Vor să atingă coarda sensibilă a unei părţi a electoratului care până acum a făcut ce ştia mai bine: a trăit virtual. Poate până vin alegerile vom vota tot virtual, căci mi-e greu să cred că după ce un an de zile internauţii vor fi urmărit lupta dreaptă între candidaţii - încă incerţi la ora asta - se vor ridica să dea piept cu lumea reală din secţiile de votare.
Treaba nu e deloc simplă nici măcar în varianta asta. Alegătorul interesat se află pe stradă, în cartiere, la locul de muncă, în parcuri, unde discută de pe acum. Vecina mea, proprietară a unui chioşc lângă bloc, era entuziasmată zilele trecute. A auzit că sigur dom' Durbacă va candida la Primărie. "O să fie ales. O să-l votăm cu toţii, că el ne-a lăsat să ne facem chioşcuri. Şi mai sunt şi alţii care vor şi nu li se mai dă voie". Nu trece bine o zi de la discuţia cu pricina, că aud prin cartier două mămici care îşi plimbau copiii prin zonă: "Jur fată că mă duc la vot la anu' dacă se ţine de cuvânt viceprimaru' ăsta tânăr şi face parc pentru copii lângă blocul nostru". Nu prea ştia ea că omul cu parcul a fost înlocuit cu omul cu fotbalul în lista preferinţelor USL. Iar omul cu fotbalul este deja încolţit din toate direcţiile. Acţionari, sponsori, anticorupţie, suporteri etc. Prea devreme, zic eu. Memoria colectivă le poate juca feste celor care se bazează pe ea. Şi să nu uităm vechiul proverb care spune „Când doi se ceartă, al treilea câştigă”. Noi, media, vom fi aici. Îi vom urmări cu mare atenţie pe fiecare în parte. Iar marele avantaj al presei scrise este că, odată ce am tipărit, acolo rămâne, fără posibilitate de tăgadă, pe când spaţiul virtual poate oferi mari surprize. Hackeri, crackeri, haxori ar putea deveni sub o formă sau alta brusc interesaţi de un candidat sau altul. Şi atunci să vezi distracţie! Cum candidaţii gălăţeni n-au prea fost în stare să-şi facă nici măcar un blog, precum mentorii de la Centru, cum vor face ei faţă i-politicii... nu prea văd. Cei tineri poate se vor descurca, dar pentru cei trecuţi de anii tinereţii va fi mai greu. Cu toate acestea, exact asta va putea să-i apropie de lumea reală.
Virtualul este viitorul câmp de luptă pentru politicieni. Vor să atingă coarda sensibilă a unei părţi a electoratului care până acum a făcut ce ştia mai bine: a trăit virtual. Poate până vin alegerile vom vota tot virtual, căci mi-e greu să cred că după ce un an de zile internauţii vor fi urmărit lupta dreaptă între candidaţii - încă incerţi la ora asta - se vor ridica să dea piept cu lumea reală din secţiile de votare.
Treaba nu e deloc simplă nici măcar în varianta asta. Alegătorul interesat se află pe stradă, în cartiere, la locul de muncă, în parcuri, unde discută de pe acum. Vecina mea, proprietară a unui chioşc lângă bloc, era entuziasmată zilele trecute. A auzit că sigur dom' Durbacă va candida la Primărie. "O să fie ales. O să-l votăm cu toţii, că el ne-a lăsat să ne facem chioşcuri. Şi mai sunt şi alţii care vor şi nu li se mai dă voie". Nu trece bine o zi de la discuţia cu pricina, că aud prin cartier două mămici care îşi plimbau copiii prin zonă: "Jur fată că mă duc la vot la anu' dacă se ţine de cuvânt viceprimaru' ăsta tânăr şi face parc pentru copii lângă blocul nostru". Nu prea ştia ea că omul cu parcul a fost înlocuit cu omul cu fotbalul în lista preferinţelor USL. Iar omul cu fotbalul este deja încolţit din toate direcţiile. Acţionari, sponsori, anticorupţie, suporteri etc. Prea devreme, zic eu. Memoria colectivă le poate juca feste celor care se bazează pe ea. Şi să nu uităm vechiul proverb care spune „Când doi se ceartă, al treilea câştigă”. Noi, media, vom fi aici. Îi vom urmări cu mare atenţie pe fiecare în parte. Iar marele avantaj al presei scrise este că, odată ce am tipărit, acolo rămâne, fără posibilitate de tăgadă, pe când spaţiul virtual poate oferi mari surprize. Hackeri, crackeri, haxori ar putea deveni sub o formă sau alta brusc interesaţi de un candidat sau altul. Şi atunci să vezi distracţie! Cum candidaţii gălăţeni n-au prea fost în stare să-şi facă nici măcar un blog, precum mentorii de la Centru, cum vor face ei faţă i-politicii... nu prea văd. Cei tineri poate se vor descurca, dar pentru cei trecuţi de anii tinereţii va fi mai greu. Cu toate acestea, exact asta va putea să-i apropie de lumea reală.
