Indiferent de faptul că a umblat cu cizmele prin apă sau că a făcut (pentru a câta oară?) zeci şi sute de promisiuni că totul va fi bine, sau, cum spune Andra, ”inevitabil va fi bine”, premierul României (recte Victoraş Ponta) nu trebuia să se mai străduiască să ajungă chiar şi cu întârzierea aia regizată la tribuna de unde şi-a lansat (sau nu) candidatura la preşedinţie, arborând ca de obicei zâmbetul ăla studiat de ”micul Titulescu” (care de fapt parcă nici nu prea zâmbea prea des). Oameni buni, circul a venit în satul nostru Românica, de azi încolo nu mai contează ce vor face oamenii ăia cărora viiturile le-au luat casele, agoniseala de o viaţă, recoltele şi animalele cu care sperau să aibă o iarnă plină cu de toate, de azi încolo avem din nou circ pe pâine. De data asta s-ar putea să fie doar circ, fără pâine, fără nimic, doar circ. Păi, nici n-ar putea fi altfel, dacă stăm şi ne uităm doar aşa... din fuga calului, la cei care se pretind a fi candidaţi la fotoliul care va rămâne gol după plecarea lui Băsescu. Ponta nu-i chiar hotărât (sau simte vreo apăsare ameninţătoare de la nişte frunze de morcov intrat sau băgat de unii pe undeva, adică să nu aibă oare conştiinţa chiar imaculată?) dacă să apuce de coarne taurul ăsta numit preşedinţia unei ţări precum România, cine ştie, poate nu se simte încă pârguit destul pentru o treabă ca asta. Ceilalţi actori, cel puţin cei care ne-au fost aruncaţi în faţă deocamdată, nu sunt decât nişte ”foşti” prin nişte funcţii din care, după ce au dat dovadă că nu prea aveau ce căuta p-acolo, au fost scuipaţi în rândul al doilea, pentru ca acum să ni se impună ca nişte capacităţi deosebite. Ponta greşeşte într-adevăr când zice despre unul că-i mozaic despre altul că-i catolic sau despre altul că e de nu-ş ce altă religie, nici Obama nu era alb când l-au ales americanii şi nici nu s-a făcut între timp. Eu taaare aş vrea să-l întreb pe Ponta cât de ortodox este el (şi, mai ales, de când asta)? Că parcă mai des l-am văzut pe Băsescu pe la biserici şi mănăstiri decât pe la concursuri de carturi şi automobile (care, după credinţa ortodoxă, sunt obiecte ale diavolului). Dar să-i lăsăm pe viitorii preşedinţi ai României să-şi aştearnă pentru alegerile din noiembrie şi să vorbim despre alte circuri. Uite, de exemplu, nu înţeleg de ce trebuie să se numească o gală ”Moroşanu, fă-l pireu!” sau de ce televiziunea aia tot strigă în gura mare (să audă steliştii oare sau să ne chinuie nouă neuronii): ”Steaua, n-ai voie să pierzi!”. Nu de alta, dar de câte ori s-a făcut atâta tam-tam, echipele noastre au pierdut. Acu', hai să vedeţi alt circ, ce de-a osanale, diplome şi flori or să primească campioanele noastre mondiale de la handbal juniori, ele preferând, poate, niscaiva prime. Avem şi noi, şi ne mândrim cu ele, câteva jucătoare crescute la Galaţi: Alexandra Dindiligan, Daniela Corban, Andreea Taivan. Să vedem cum (şi mai ales cu ce!) le vor primi gălăţenii!!
