Refrenul „Ba p’a Mă-tii!” vuieşte asurzitor multimplicat. Dezvăluiri şi contradezvăluiri constituite în atacuri şi contraatacuri apar din toate părţile. Manipularea, aruncarea dosarelor pe masa publică, desimea acestora, neurmată de responzabilizarea indivizilor în cauză, a generat căderea dezvăluirilor în derizoriu. Oamenii nu mai au nici măcar un interes să se informeze, să afle, să caute, căci au obosit de mult timp să mai creadă pe cineva, să se mai gândească unde se află lupul şi unde este oaia, sau dacă nu cumva oaia pe care o văd este deghizarea unui lup real. Ani de zile şi-au purtat existenţa într-o goană a acumulării materiale. Au adunat lucruri, pe care de multe ori le-au luat la grămadă, fără să le fi trebuit, şi s-au înrobit la bănci. Acum pierd locuinţe şi proprietăţi pentru că nu mai pot achita ratele. Consumismul i-a adus în această situaţie, băncile, şi toţi cei care s-au mulţumit să le alimenteze nevoia iluzorie pentru chestiuni fără substanţă. Au devenit sclavii unor lucruri. Nu îi condamn, încă de atunci îmi era milă de concetăţenii mei. Însă nici măcar apropiaţii nu ascultau atunci când le aduceam argumente clare care le demonstrau că ar fi trebuit să refuze merele otrăvite ale băncilor.
Dar nu putem arunca totul doar în cârca băncilor. Cei aflaţi la putere, chemaţi să conducă destinele oamenilor, ar fi trebuit să îi protejeze de propriile slăbiciuni. Ar fi trebuit să aducă nivelul dobânzilor bancare la cel din ţările civilizate, pentru că în ceea ce priveşte costurile de orice fel, românii se aliniază acestora. Băncile s-au îmbuibat liniştite, şi-au dus capitalurile mari acumulate de aici la centru, iar acum aşteaptă liniştite să recupereze mult mai mult decât au împrumutat, prorpietăţi, terenuri, pe care datornicii nu mai au cu ce să le achite. Sub spectrul acestei robii, este cert că românii nu mai au vreun interes legat de cine ce a furat, ce partid, şi membrii căruia dintr-unul distinct reprezintă corupţia, ori gradul la care se situează.
Între timp ţara noastră a fost vândută bucată cu bucată. Acum înjurăm portocalii, altădată îi înjuram pe cei roşii, ori galbeni. Cred că ar trebui să avem tăria să ne privim în faţă, şi să ne înjurăm pe noi înşine, colectiv. Aceşti politruci nu au cum să fie mai buni, ne reprezintă. În aceste timpuri, apele tulburi au adus la suprafaţă gunoaiele naţiei noastre – indivizi corupţi, ipocriţi, lipsiţi de patriotism.
Certitudinea românilor este doar iminenta ameninţare a înfometării geneale. Banii tot mai puţini nu le mai ajung pentru aproape nimic. Aşa că le-a mai rămas doar să iasă de câteva ori în stradă, până când, rând pe rând, vor cade seceraţi precum spicele de grâu, murind aşa cum nu şi-ar fi imaginat – din cauza sărăciei care îi îmbolnăveşte şi îi sleieşte. Acesta este de fapt fundamentul care stă la baza tuturor protestelor, organizate de toate categoriile profesionale şi sociale, de la studenţi la băbuţe.
