Duminică seara a avut loc în direct pe TVR 1, deschiderea Anului Centenar la Teatrul Naţional Bucureşti. Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu a ţinut o cuvântare, în deschidere. Totul suna bine până când am auzit din gura dumnealui, după bla, bla-ul de rigoare, cuvintele "este nişte absenţe"... mută, am căutat în dex, am răsfoit gramatica, am sunat o prietenă. Dupa ce Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, a acceptat să-şi analizeze "perlele" din ultima perioadă printre care şi discursul din Senat, în care a spus că "greşelile se pot corecta, erorile nu", "totul este sub control, operaţia la genunche a decurs bine", "şcoala e gratuită pentru copil. Plătesc statul şi părinţii", "este nişte erori" m-a facut să ies în stradă, să admir beculeţele, să privesc câteva sute de oameni, să ma uit spre cerul de toamnă care ne cheamă artiştii de suflet (27 noiembrie, actriţa Cristina Stamate a ales să joace pe scena din cer). Un tip trecut de 60 de ani, cu părul alb mi-a urat un „să auzim de bine”, la care am răspuns „să sperăm”. Vin sărbătorile, vrem să fim mai buni, vrem să iertăm, să iubim. Să începem de ieri, să continuăm azi şi să nu terminăm mâine. În clipele grele, singurul lucru care îl scapă pe om de suferinţă este speranţa, omul înfloreşte la prezenţa acesteia precum o floare la apariţia luminii.
