Cele două examene naţionale care tocmai s-au încheiat au ilustrat cum nu se poate mai bine (sau mai rău, ca să fim corecţi) nivelul de pregătire pe care îl ating „iluştrii” noştri elevi şi, mai grav, profesori.
Iar dacă în cazul elevilor, toată lumea va zice fie că respectivul e vinovat, pentru că n-a stat cu burta pe carte cât ar fi trebuit, ori a preferat să-şi piardă timpul prin crâşme, pe după blocuri ori prin cine ştie ce cotloane, cu o „etnobotanică” înfiptă între dinţi, despre dezastrul cu care s-a soldat examenul de titularizare nu se mai poate spune că vina ar fi a comisiei care a ticluit subiectele ori că profesorii examinatori ar fi fost prea severi. De fapt, examinatorii au fost chiar severi: au avut „tupeul” (după cum zicea plin de năduf un june cu aspiraţii de profesor) să le interzică viitorilor posibili titulari de catedre să intre în examen cu telefonul mobil ori cu mai clasicele copiuţe. Şi din această cauză, lucrările „distinşilor” potenţiali dascăli au colcăit de grozăvii gen „Moromete a avut relaţii intime cu Victoria Lipan”, „Animalele au obligatoriu patru picioare. Natura le oferă iarbă şi frunze”, „În «Sara pe deal» merg oile la păscut”, ori chiar „Congresul de la Paris din 1856 a avut loc la Viena în 1851". Bine că nu s-a găsit vreunul care să scrie că Decebal s-a bătut cu Ivan cel Groaznic sau că răscoala lui Gheorghe Doja a avut loc la Bobâlna, în 1907...
Ce ilustrează însă aceste rezultate? Că învăţământul românesc de după '89, cel etern reformat şi modernizat, ca „să corespundă mai bine noilor realităţi ale societăţii şi tendinţelor de pe piaţa muncii”, după cum cu emfază au declarat, la vremea mandatului lor, mai toţi conducătorii educaţiei româneşti, este de fapt lipsit de formă şi de fond, nu are nicio bază educativă adevărată pe care să se sprijine, este populat cu tot soiul de specimene pseudo-didactice pe lângă care alde Marius Chicoş Rostogan pare un supra-dascăl cu n-şpe doctorate şi docentate, iar „vocaţia de dascăl” a ajuns să însemne, pentru destui dintre aceşti „pedagogi de şcoală nouă”, doar venitul la slujbă şi plecatul de acolo, după 5-6 ore petrecute cu mintea plecată spre cu totul alte zări decât cele ale educării elevilor.
În aceste condiţii, nu ai cum să nu-i dai dreptate acelui elev a cărui „scrisoare” postată pe internet face de zile bune furori: „De 20 de ani ne aşteptăm să iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzică! Asta e realitatea! Vă uimeşte promovabilitatea de la Bac? Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanişti? E posibil să iei 1,20 la titularizare şi să te mai consideri profesor? [...] Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului? Şi asta nu de acum, de un an-doi, ci de aproape două decenii!”. Nu cred că mai are rost să comentăm.
Însă nici nu-i poţi pretinde unui elev să ştie cât fac 1 şi cu 1 dacă profesorul lui habar n-are asta. Dacă profesorul lui de română ştie atâta gramatică, încât pune fără excepţie virgulă între subiect şi predicat, ori profesorul de istorie le încurcă pe Ana Pauker şi Ana Ipătescu, nu poţi spune că vinovat este elevul...
Iar dacă în cazul elevilor, toată lumea va zice fie că respectivul e vinovat, pentru că n-a stat cu burta pe carte cât ar fi trebuit, ori a preferat să-şi piardă timpul prin crâşme, pe după blocuri ori prin cine ştie ce cotloane, cu o „etnobotanică” înfiptă între dinţi, despre dezastrul cu care s-a soldat examenul de titularizare nu se mai poate spune că vina ar fi a comisiei care a ticluit subiectele ori că profesorii examinatori ar fi fost prea severi. De fapt, examinatorii au fost chiar severi: au avut „tupeul” (după cum zicea plin de năduf un june cu aspiraţii de profesor) să le interzică viitorilor posibili titulari de catedre să intre în examen cu telefonul mobil ori cu mai clasicele copiuţe. Şi din această cauză, lucrările „distinşilor” potenţiali dascăli au colcăit de grozăvii gen „Moromete a avut relaţii intime cu Victoria Lipan”, „Animalele au obligatoriu patru picioare. Natura le oferă iarbă şi frunze”, „În «Sara pe deal» merg oile la păscut”, ori chiar „Congresul de la Paris din 1856 a avut loc la Viena în 1851". Bine că nu s-a găsit vreunul care să scrie că Decebal s-a bătut cu Ivan cel Groaznic sau că răscoala lui Gheorghe Doja a avut loc la Bobâlna, în 1907...
Ce ilustrează însă aceste rezultate? Că învăţământul românesc de după '89, cel etern reformat şi modernizat, ca „să corespundă mai bine noilor realităţi ale societăţii şi tendinţelor de pe piaţa muncii”, după cum cu emfază au declarat, la vremea mandatului lor, mai toţi conducătorii educaţiei româneşti, este de fapt lipsit de formă şi de fond, nu are nicio bază educativă adevărată pe care să se sprijine, este populat cu tot soiul de specimene pseudo-didactice pe lângă care alde Marius Chicoş Rostogan pare un supra-dascăl cu n-şpe doctorate şi docentate, iar „vocaţia de dascăl” a ajuns să însemne, pentru destui dintre aceşti „pedagogi de şcoală nouă”, doar venitul la slujbă şi plecatul de acolo, după 5-6 ore petrecute cu mintea plecată spre cu totul alte zări decât cele ale educării elevilor.
În aceste condiţii, nu ai cum să nu-i dai dreptate acelui elev a cărui „scrisoare” postată pe internet face de zile bune furori: „De 20 de ani ne aşteptăm să iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzică! Asta e realitatea! Vă uimeşte promovabilitatea de la Bac? Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanişti? E posibil să iei 1,20 la titularizare şi să te mai consideri profesor? [...] Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului? Şi asta nu de acum, de un an-doi, ci de aproape două decenii!”. Nu cred că mai are rost să comentăm.
Însă nici nu-i poţi pretinde unui elev să ştie cât fac 1 şi cu 1 dacă profesorul lui habar n-are asta. Dacă profesorul lui de română ştie atâta gramatică, încât pune fără excepţie virgulă între subiect şi predicat, ori profesorul de istorie le încurcă pe Ana Pauker şi Ana Ipătescu, nu poţi spune că vinovat este elevul...
